Cu toate că sistemul de învățământ românesc declară „educația este centrată pe elev”, pare a fi mai degrabă centrată pe paradoxuri. Școlile sunt închise, iar bugetul alocat este foarte mic. Mulți dintre experții în educație, cei cu CV-uri impresionante și dosare pline cu diplome, nu au experiența de a lucra efectiv cu elevii. Avem proiectul „România educată”, dar crește procentul de analfabetism funcțional, precum și numărul copiilor care au abandonat școala sau sunt în prag de abandon școlar.
Lucrurile normale se întâmplă atunci când sistemul funcționează, dar lucruri excepționale se pot întâmpla doar atunci când oamenii înnobilează normalul prin vocația lor. Chiar dacă pandemia a venit neprogramată, au existat profesori care s-au adaptat rapid, iar procesul de predare a continuat.
La Liceul Româno-Finlandez un rol important l-au avut părinții, prin parteneriatul de care au dat dovadă și de data aceasta. Deși a fost greu, ne-am susținut reciproc.
Școala online a devenit o metodă forțată de predare. Profesorii au început să caute informații, să participe la cursuri, să folosească aplicații, pentru o predare din care să existe învățare.
Elevii au învățat prin descoperire și au fost provocați să-și depășească nivelul de dezvoltare. Ne-am folosit de tabla OpenBoard, pentru a facilita înțelegerea noțiunilor predate, dar și de diferite aplicații și jocuri prin care copiii au fost antrenați în echipe pentru consolidare.
Învățarea este cel mai frumos mod de a primi și a dărui.
Orice copil este încântat să descopere rețele de socializare online, să posteze poze sau story-uri, și totul pare interesant până înt punctul în care își dă seama că adevărata socializare nu înseamnă să descoperi lumea din spatele unui ecran. Prezența fizică la școală reprezintă un mod sănătos prin care copiii își creează relații atât între ei, cât și cu profesorii sau ceilalți mentori cu care interacționează. Fiind fizic la școală, aceștia învață să construiască prietenii, să le prețuiască , să ierte și să aprecieze ceea ce contează.
Dacă pandemia ne-a învățat să ne adaptam și să ne descurcăm în condiții dificile, dacă am reușit să menținem relațiile și la distanță, atunci cu siguranță momentele în care suntem fizic împreună trebuie valorificate cât mai mult.
Povestea fiecărui copil despre o zi de școală este unică. Fiecare o trece prin prisma propriilor sentimente și trăiri atunci când o povestește. În fiecare zi apar dificultăți și provocări cărora încearcă să le facă față.
A ne asigura că cei mici experimentează fericirea și satisfacţia în activităţile de zi cu zi de la școală este la fel de important precum a-i încuraja să se angajeze în procese de învăţare care, cu siguranţă, în viitor vor duce la diferite experienţe pozitive.
Școala trebuie să fie un mediu viu, în care elevul să se simtă stimulat și ajutat să se integreze cu plăcere. Nu separăm mintea de inimă, conform lui Parker J. Palmer.
Cu ajutorul clubului Character First putem transmite cu mult mai multă ușurință ideea: „Îmi pasă de tine!”, construind un pod de la inima profesorului la inima elevului.
Nimănui nu-i pasă cât de mult știi, până când nu știe cât de mult îți pasă!
După un an de la închiderea școlilor, suntem conștienți că digitalizarea educației a venit atât cu avantaje, cât și cu dezavantaje, iar de neînlocuit vor fi doar profesorii-mentori, cei care transmit emoție, inspiră, fundamenteză valori și formează caractere. România mai are o șansă doar prin educație! E timpul să punem elevul „în primul rând”, atât la propriu – prin deschiderea școlilor, cât și la figurat – printr-o educație de calitate pentru fiecare elev.
Autori:
Prof. Cristina Eftimie (2A), Prof. Ligia Cristian (2B),
Prof. Ligia Cristea (2C), Prof. Ancuța Duminică (2D),
Prof. Viorica Șteflea (Character First)
Nu e ușor, dar e frumos!
Într-o zi, la o întâlnire cu prietenii, primesc întrebarea “Cum este să fii educator la început de drum?”. Răspunsul meu a fost dat în câteva cuvinte „Nu e ușor, dar e frumos...” „Ce te face să spui asta?”, mă întreabă o prietenă. Mi-a luat puțin timp să mă gândesc...
Un copil care citește va fi un adult care gândeşte!
Cred cu tărie în adevărul acestor cuvinte. Și sunt sigură că și voi, cei care citiți acum aceste rânduri, credeți în ele. Și că faceți eforturi, mai mici sau mai mari, de a vă asigura că acest obiect cu puteri aproape „magice”, cartea, este prezent, folosit și...
De ce am ales să fiu profesor
Povestea mea începe cu 10 ani în urmă. După minunata șansă de a fi studiat la Universitatea de Vest din Timișoara, am luat decizia de a profesa. Din păcate, nimeni nu te învață cum să devii profesor. Asta urmeaza să descoperi tu, singur(ă), când pui pentru prima oară...
SIMONA POPESCU este DE VINĂ
De-a lungul carierei de profesor de Limbă și Comunicare, te confrunți cu dilema ,,Ce listă de lectură să propun elevilor mei, astfel încât să satisfac atât plăcerea și curiozitățile elevului, cât și liniștea părintelui că puiul lui citește ce trebuie?” Iată-mă în...
Fii profesorul care vede dincolo de AICI și ACUM!
Meseria de profesor este una dintre cele mai înălțătoare și profunde meserii din lume. Spun acest lucru cu toată convingerea, în ciuda scepticismului celor care sar imediat să îmi plângă de milă când aud ce fac eu în fiecare zi. De fapt, putem spune că este acea...
Școala Invers – în viziunea unor elevi
Cel puțin o dată ai confesat și tu - ,,ce mi-aș dori să fiu elev din nou…” - și cel puțin o dată ai fost întrebat sub o notă ironică: ,,trăiești cumva într-un univers paralel?”, nu-i așa? În urma unei ore de lectură, la limba și literatura română, la clasa a V-a,...
Scrisoare deschisă pentru doamna Ministru a Educației Ecaterina Andronescu
Dragă doamnă ministru, (Îmi permit să vă spun așa, întrucât, alături de domnul Marga, sunteți cel mai longeviv ministru al educației din România de după 1990.) Cred cu tărie că, dacă ar fi fost mai mulți cei cu mandate de minimum 4 ani și aleși dintre oamenii de...
A tăia sau a nu tăia aripile unui adolescent?!
Să nu le trasăm noi viitorul, ci să-i ghidăm cât mai bine, astfel încât să își găsească propriul drum!
Scrisoare deschisă către profesorii din România
Dragii mei colegi, 3 minute pe ceas vă cer! Știu că sunteți în febra încheierii mediilor, știu că Inspectoratul solicită zilnic câte 3-4 situații, uneori aceeași, scrisă cu 3 fonturi diferite (că și pe ei îi chinuie Ministerul), știu că părinții și-au amintit de...
De ce NU au nevoie copiii noștri…
Proaspăt întoarsă din tabăra de dezvoltare personală cu adolescenții de la noi de la școală, cu o carte spectaculoasă în mână, cu o cafea în cealaltă, m-am surprins uitându-mă pe pereți. Eram încă sub influența întrebărilor unuia dintre elevii mei care este pe cât de...
0 Comentarii