Dragă doamnă ministru,

(Îmi permit să vă spun așa, întrucât, alături de domnul Marga, sunteți cel mai longeviv ministru al educației din România de după 1990.)

Cred cu tărie că, dacă ar fi fost mai mulți cei cu mandate de minimum 4 ani și aleși dintre oamenii de școală în adevăratul sens al cuvântului, am fi dezbătut un alt context.

Mai cred și că v-au aruncat în mijlocul furtunii, pentru că expertiza și determinarea vă califică pentru intervenția în situații de criză. Astfel că NU vă invidiez, ci m-aș bucura ca la finalul acestui mandat al dumneavoastră să rămâneți în istoria educației naționale ca acel căpitan care a dus cu bine barca la mal.

Așadar, vă las câteva gânduri despre cum ar putea arăta școala în cea mai bună formă a ei, susținută de o lege cu viziune pentru următorii 30 ani (căci cam atât durează o reformă coerentă)!

Ce scoatem?

Nu despre ore, dragă doamnă ministru, este vorba! Căci nu dispunerea programului este cea mai mare problemă a noastră!

Ci despre conținuturi inutile este vorba! Fac un exercițiu periodic cu colegii mei la ședințele metodice. Analizăm conținutul programei după un principiu aparent simplu: must have VS nice to have. Mai exact, ne uităm la programă atent, la un ciclu întreg, și facem o paralelă între aceasta și viața reală, apoi ne întrebăm: De ce anume au nevoie copiii noștri să cunoască pentru a face față lumii viitoare? Este incredibil cât de multe lucruri predăm acum care n-au valoare, care nu facilitează adevărata cunoaștere, nu stârnesc curiozitatea și nu încurajează învățarea pe tot parcursul vieții. Ar fi interesant să conduceți acest exercițiu cu colegii de la Institutul de Științe ale Educației.

Ar mai trebui scoase legile nescrise din școli. Un exemplu simplu ar fi legea educației actuală care impune un număr de 25 de elevi în clasă, realitatea arată cataloage cu minimum 30 de elevi într-o clasă. Sunteți profesor, doamnă ministru! În afară de cazul conturilor în bancă, când vreodată a fost mai importantă cantitatea decât calitatea?!

Cunosc presiunile, cunosc problemelede logistică impuse de situațiile actuale, dar mă întreb… cum am putea vreodată să progresăm, cum am putea să creștem, dacă veșnic ne întoarcem la practici învechite, conduse de teamă, de plecat capul și de compromis? Din păcate, exemplele legilor nescrise ar putea continua. L-am ales pe cel mai elegant!

În ultimul rând, trebuie scoasă politica din școală! Apreciez activitatea dumneavoastră de conducere din cadrul Universității Politehnice și fac apel la expertiza dumneavoastră din acest domeniu. Mai mult ca oricine, știți că un conducător de școală trebuie să aibă libertatepentru crearea unei viziuni și susținerepentru implementarea ei. Crearea unei culturi organizaționale în școală este cea care face diferența de fapt între școli! Iar acest lucru ar trebui promovat!

Politica însă, ÎNTOTDEAUNA strică, fiindcă înlocuiește VIZIUNEA cu AMBIȚIA și MISIUNEA, cu INTERESELE ASCUNSE!

Vedeți dumneavoastră… nu numărul de ore e adevărata problemă!

Fac un apel sincer, dragă doamnă ministru, să NE reprezentați bine, să nu uitați că educația este singura armă care poate salva o națiune și că mai aveți o șansă să duceți barca în siguranță la mal, dar nu cu orice preț, ci salvând fiecare dintre pasageri!

Cu toată admirația,

Lect. univ. Dr. Alina-Cristiana Cîrjă

Fondator, Școala Româno-Finlandeză