
După lansarea unui film, cei care primesc toate aprecierile sunt actorii principali și regizorul. Cu toate astea, echipa din spatele camerelor joacă un rol important, fără de care nimic nu ar fi posibil. Un scenarist care nu redactează replicile potrivite poate crea o discrepanță în înțelegerea momentului. La polul opus, o persoană ce își face treaba foarte bine poate conferi filmului o doză de unicitate și le poate oferi oamenilor din sală o experiență mai antrenantă.
În același mod, oamenii din spate, cei pe care nu prea îi vedem, formează o comunitate frumoasă în LRF. Fără ei, școala nu ar mai avea acel lucru ce o face să funcționeze ca un întreg, acel ,,ceva” comparabil cu zeama unei portocale sau cu gustul dulce-amărui al unei gutui: lucrul care ne face să fim noi, ca școală, care ne ajută să funcționăm.
Poate ar trebui să le acordăm mai multă atenție oamenilor din spatele cortinei, să îi punem în lumină. Poate că LRF va da un exemplu prin asta. Cu toți acești ,,poate”, un lucru este sigur: fără ei, nu am mai fi liceul de azi, iar LRF nu ar mai fi comunitatea unită pe care o știm.

Unul dintre cei mai faini oameni ce care i-am cunoscut eu în anii mei la LRF este Flori, recepționera din corpul A. O femeie plină de energie, mereu cu zâmbetul pe buze, care mereu își duce munca până la capăt într-un fel motivațional. Lucrează aici de șapte ani și e cunoscută de toți elevii. Cam toată lumea o descrie ca fiind „doamna drăguță de la recepție”, deci e clar ce impresie a făcut. După un interviu în care m-am convins și eu că este, într-adevăr, așa cum o prezintă faima, am aflat mai multe lucruri despre ea.
Lucrează aici de șapte ani și, deși jobul ei e plin de provocări zilnice, îi place și nu vrea să se oprească curând din el. Ea vede școala ca fiind Wonderlandul ei, unde se simte bine ajutând oameni, pe fiecare cu ce are nevoie. Una dintre cele mai mari dificultăți pe care le-a întâmpinat în acești șapte ani frumoși și plin de amintiri de prețuit este jonglarea cu multe treburi deodată. Uneori se îngrijorează că, având multe pe cap, nu va putea să le ducă la capăt cu succes sau fiind cea mai bună versiune a ei. Cu toate acestea, Flori spune că locul acesta rareori o lasă să rămână supărată pe un motiv atât de banal. Fețele preșcolarilor ce au clasele chiar lângă ea pot însenina și cele mai pline zile.
Când am întrebat-o ce îi place cel mai mult la LRF, a spus că nu poate alege. Vin multe bucurii de peste tot și are sute de amintiri frumoase cu tot stafful și elevii din LRF. Totuși, un lucru pe care și-l aduce aminte ca și cum ar fi fost ieri și e sigură că nu îl va uita este impresia pe care i-a făcut-o școala noastră din momentul în care a intrat pe porțile ei primitoare. Întâmpinarea caldă oferită de Alina, profesorii ce veneau la școală cu zâmbetul pe buze și, desigur, copiii.
Într-un final, m-a lăsat și cu un mesaj pentru comunitatea LRF: Flori vă mulțumește pentru că sunteți aici, alături de ea, alături de noi, și pentru că putem trăi experiențe minunate împreună.
Articol scris de Sara Bănuță (clasa a 8-a A), intro de Raisa Barcaru
0 Comentarii