În perioada 3-8 noiembrie un grup de profesori din echipa noastră a mers într-o vizită de formare și schimb de experiență în Helsinki, Finlanda. Au învățat direct de la sursă despre sistemul finlandez, vizitând școli și participând la workshop-uri pe teme inovative despre educație:
predarea asistată de roboți, discuție panel cu adolescenții din programul HundrED, EdTech Fair, PR of schools etc.

Ce a însemnat pentru ei această experiență, găsiți în rândurile de mai jos…

Stephen Hawking afirma că „Cel mai mare dușman al educației nu este ignoranța, ci iluzia că ești educat”, iar Finlanda, una dintre țările cu cea mai mare calitate a vieții și a învățământului, demonstrează că a înțeles foarte bine acest fapt. Asumarea ideii că profesorul reprezintă centrul sistemului de educație, fără a se raporta la nimic altceva în afară de „Biblia profesorului”, așa cum își numesc dascălii de acolo programa, este ceea ce garantează echitatea și calitatea procesului de învățare. Inspectorii școlari nu intervin în deciziile profesorilor, nu îi influențează în hotărârile pe care aceștia le iau la nivel de clasă, nu intra la orele lor, din simplul considerent că la catedră nu ajung decât cei foarte bine pregătiți, absolvenți ai unor prestigioase universități, cei care pot insufla copiilor disponibilitatea de a se lăsa modelați. Călătoria în Finlanda mi-a demonstrat ca „less can be more” și că un sistem educațional liber de reglementări imperative își îndeplinește scopul pentru care a fost instituit: acela de a se concentra pe rezolvarea problemelor elevului, și nu pe argumentele câștigătoare, de a continua să consolideze un sistem de valori format încă din familie, direcționat în școală și pus apoi în slujba țării.  Motivată de gândul ca rigiditatea nu modelează, ci doar „sfâșie” elanul copiilor, ma întorc în clasele mele pentru a mă deschide și mai mult față de elevii mei, pentru a le arata și mai multă disponibilitate, pentru a le oferi suportul meu necondiționat, pentru a le arata de ce greșeala este doar o încercare unde nu s-au încasat 100 de puncte, caci măiestria nu este în a evita greșeala, ci în a gestiona ce vine după ea, astfel încât copilul sa înțeleagă și sa își asume consecințele faptelor sale, motivat de  ideea că va putea demonstra tuturor ca el este VIITORUL LUMII. 
Alexandra Necula, Prof. Limba Română

Experiența din Finlanda a fost o oportunitate extraordinară de a învăța direct de la sursă și a venit cu multe lecții pe care îmi doresc să le aplic în școală, la ore. Dintre ele, cele de mai jos au rămas memorabile pentru mine:

• Încrederea (profesor-părinte, profesor-copil, profesor-coleg) se construiește pe profesionalism.
• Cele mai bune idei trebuie împărtășite cu colegii. Profesorii din Finlanda colaborează constant, fac lecții și proiecte împreună, discută problemele care apar și găsesc împreună rezolvarea pentru ele.
• Nu sunt importanți pereții, nici cum arată școala, ci ceea ce îi învățăm pe copii și, mai ales, dacă trăim ceea ce le predăm.        

Cred că în școala noastră aceste valori sunt promovate și îmi doresc să devină tot mai mult parte din ceea ce suntem și facem, iar modelul nostru să fie o inspirație pentru multe alte școli din România.
Diana Mușat, Prof. Public Speaking  

Pereții nu sunt importanți, ceea ce se petrece între pereți contează. Limita dată de spațiu nu trebuie să fie limita cooperării, cooperarea poate transcede limitele impuse de spațiul fizic. Ceea ce ar trebui să se întâmple între pereții clasei este ca fiecare dintre copii să fie văzut și auzit, iar acest aspect conduce inexorabil spre planuri individualizate și diferențiere.
Alina Ozturk, Prof. Învățământ Primar 

„The school isn’t about the walls, it’s about the people between the walls” – acest citat cred că poate caracteriza cel mai bine experiența avută în Finlanda. În cadrul numeroaselor momente de formare s-a evidențiat mereu importanța cooperării cadrelor didactice, importanta cooperării părinte-profesor-elev și faptul că este mai important să le arătăm copiilor beneficiile unor colaborări reușite decât să le arătăm cum să concureze unii cu ceilalți. De asemenea, m-am bucurat să văd că școala noastră este pe drumul cel bun și că, deși mai avem de lucrat, deschiderea și dorința de a face ceea ce este mai bine pentru copiii nostri reprezintă arme importante în lupta cu anevoiosul sistem de educație românesc!      
Ana-Maria Ioniță, Prof. Matematică 

Dincolo de ceea ce am învățat și de zecile de idei noi, persistă senzația de mulțumire dată de confirmarea faptului că facem bine ceea ce facem, că elementele de succes ale învățământului finlandez se regăsesc la noi în școală și chiar mai mult de atât. Am reușit să implementăm concepte, principii și metode finlandeze în contextul nefavorabil, greoi, închistat și solicitant al învățământului românesc, în ciuda lipsei unui buget pe măsură. Și adăugăm la tot ce e bun în învățământul finlandez cel mai de preț lucru: colectivitatea! Relaționarea, suportul, încrederea, comunicarea, implicarea, împărtășirea de valori, nevoia de creștere (împreună)! Prietenia!   
Andreea Parfene, Prof. Muzică

Experiența din Finlanda (vizitele în școli și interacțiunea cu diferiți experți în educație) mi-a confirmat faptul că nu contează zidurile, ci contează ceea ce se întâmplă în interiorul zidurilor. Contează atitudinea profesorului și pasiunea cu care predă, cât de mult timp petrece să se pregătească și modul în care îl pune pe copil în centrul educației, dorința de învățare continuă și voința de a da mai departe cei a învățat. Acum sunt mai convins ca niciodată că SRF este cel mai bun loc în care pot să fiu în țara mea, dacă vreau să fac ceva semnificativ pentru educația din România.
Emanuel Popescu, Prof. Public Speaking

Hai să ne facem un obicei din a fi cei care fac mai mult decât trebuie!

Sunt multe momentele când SRF este un loc obositor. Zile întregi trec fără să se vadă niciun rezultat. Am impresia că ai noștri copii devin tot mai neatenți, pe alocuri complet nerespectuoși, profesorii lor obosiți și părinții, tare pretențioși, Mă simțeam tare specială în oboseala mea și mă gândeam că: sunt singură în toată nebunia aceasta educațională!Am ajuns în Finlanda și am nimerit la unul dintre seminarele cele mai profunde pe zona de leadership educațional la care am participat vreodată. Dr. Riita Juusenaho, din Tampere, m-a impresionat de la primele cuvinte: 25 de ani de leadership educațional, expertiză în învățământul finlandez, consultant pentru sisteme educaționale de pe continentul Asiatic și o personalitate care umplea toată camera. În mijlocul unei construcții neterminate, cu cele mai mari provocări la care am fost supusă vreodată în cariera mea educațională, Riita mi-a vorbit despre sufletul unei școli care NICIODATĂ nu este dat de frumusețea pereților acesteia. Ca un uliu flămând m-am năpustit asupra ei cu întrebări care de care mai interesante, a spus ea. Gândul de final a fost acela că provocările noastre sunt similare: România VS Finlanda. Că și Finlanda se luptă la fel de mult cu bullyingul între copii, cu profesori care își pierd pasiunea sau cu părinți care nu înțeleg că: educația e un maraton,nu o cursă de viteză. Probabil că, principala diferență rămâne cea dată de suportul politic în sfera educațională de care Finlanda are parte. Pe de altă parte, însă, exemplul Estoniei, vecina Finlandei, care în anii ’90 învăță de la Finlanda bune practici educaționale, iar în 2015 și-a depășit mentorul, clasându-se pe un neașteptat loc 3 în topul OECD la testarea PISA, ar trebui să ne fie inspirație! 
În anul cu numărul ZECE de SRF, îmi iau angajamentul ca pentru fiecare copil în parte să existe cel puțin un adult care să își dedice TIMP pentru a-l vedea, pentru a-l ajuta și pentru a se asigura că povestea lui este auzită!
Iar dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci am eșuat complet. Dar, uitându-mă la oamenii frumoși din comunitatea noastră, îndrăznesc să cred că se vor scrie multe povești frumoase! De fapt, toate! Sunt vreo 712 de citit!
Alina Cristiana Cîrjă, Director Colegiul Româno-Finlandez