Cu toate că sistemul de învățământ românesc declară „educația este centrată pe elev”, pare a fi mai degrabă centrată pe paradoxuri. Școlile sunt închise, iar bugetul alocat este foarte mic. Mulți dintre experții în educație, cei cu CV-uri impresionante și dosare pline cu diplome, nu au experiența de a lucra efectiv cu elevii. Avem proiectul „România educată”, dar crește procentul de analfabetism funcțional, precum și numărul copiilor care au abandonat școala sau sunt în prag de abandon școlar.
Lucrurile normale se întâmplă atunci când sistemul funcționează, dar lucruri excepționale se pot întâmpla doar atunci când oamenii înnobilează normalul prin vocația lor. Chiar dacă pandemia a venit neprogramată, au existat profesori care s-au adaptat rapid, iar procesul de predare a continuat.
La Liceul Româno-Finlandez un rol important l-au avut părinții, prin parteneriatul de care au dat dovadă și de data aceasta. Deși a fost greu, ne-am susținut reciproc.
Școala online a devenit o metodă forțată de predare. Profesorii au început să caute informații, să participe la cursuri, să folosească aplicații, pentru o predare din care să existe învățare.
Elevii au învățat prin descoperire și au fost provocați să-și depășească nivelul de dezvoltare. Ne-am folosit de tabla OpenBoard, pentru a facilita înțelegerea noțiunilor predate, dar și de diferite aplicații și jocuri prin care copiii au fost antrenați în echipe pentru consolidare.
Învățarea este cel mai frumos mod de a primi și a dărui.
Orice copil este încântat să descopere rețele de socializare online, să posteze poze sau story-uri, și totul pare interesant până înt punctul în care își dă seama că adevărata socializare nu înseamnă să descoperi lumea din spatele unui ecran. Prezența fizică la școală reprezintă un mod sănătos prin care copiii își creează relații atât între ei, cât și cu profesorii sau ceilalți mentori cu care interacționează. Fiind fizic la școală, aceștia învață să construiască prietenii, să le prețuiască , să ierte și să aprecieze ceea ce contează.
Dacă pandemia ne-a învățat să ne adaptam și să ne descurcăm în condiții dificile, dacă am reușit să menținem relațiile și la distanță, atunci cu siguranță momentele în care suntem fizic împreună trebuie valorificate cât mai mult.
Povestea fiecărui copil despre o zi de școală este unică. Fiecare o trece prin prisma propriilor sentimente și trăiri atunci când o povestește. În fiecare zi apar dificultăți și provocări cărora încearcă să le facă față.
A ne asigura că cei mici experimentează fericirea și satisfacţia în activităţile de zi cu zi de la școală este la fel de important precum a-i încuraja să se angajeze în procese de învăţare care, cu siguranţă, în viitor vor duce la diferite experienţe pozitive.
Școala trebuie să fie un mediu viu, în care elevul să se simtă stimulat și ajutat să se integreze cu plăcere. Nu separăm mintea de inimă, conform lui Parker J. Palmer.
Cu ajutorul clubului Character First putem transmite cu mult mai multă ușurință ideea: „Îmi pasă de tine!”, construind un pod de la inima profesorului la inima elevului.
Nimănui nu-i pasă cât de mult știi, până când nu știe cât de mult îți pasă!
După un an de la închiderea școlilor, suntem conștienți că digitalizarea educației a venit atât cu avantaje, cât și cu dezavantaje, iar de neînlocuit vor fi doar profesorii-mentori, cei care transmit emoție, inspiră, fundamenteză valori și formează caractere. România mai are o șansă doar prin educație! E timpul să punem elevul „în primul rând”, atât la propriu – prin deschiderea școlilor, cât și la figurat – printr-o educație de calitate pentru fiecare elev.
Autori:
Prof. Cristina Eftimie (2A), Prof. Ligia Cristian (2B),
Prof. Ligia Cristea (2C), Prof. Ancuța Duminică (2D),
Prof. Viorica Șteflea (Character First)
N-au știut niciodată…
De fiecare dată când fac o vizită în Finlanda mă gândesc anterior momentului: Ce aș putea să învăț acum...? Sunt o fire destul de activă, deci nu prea pot sta locului. Am nevoie permanent de proiecte noi, idei creative și activitate, dar domeniul rămâne același. Au...
Minunea
În meseria de profesor nu întotdeauna vezi rezultatele dorite într-un timp scurt; e posibil să nu-ți fie dat să le vezi în această viață. Meseria de profesor este una de cursă lungă: investești, clădești, aștepți, renovezi, investești din nou și tot așa, dar într-o zi...
La mulți ani, Clasa Pregătitoare!
Anul acesta clasa pregătitoare împlinește 7 ani. Aceasta a văzut lumina zilei în luna ianuarie, devenind o certitudine în momentul publicării în Monitorul oficial, odată cu Legea educației nr.1/2011. La debutul ei în primăvara anului 2011, ideea introducerii clasei...
Atunci când realitatea e inconfortabilă
Fiind mamă a doi copii într-o școală în care sunt si director și a cărei dezvoltare am urmărit-o atent, sunt de multe ori pusă în fața celor mai interesante întrebări: Care e cea mai bună învățătoare? Tu ce faci când îți evaluează greșit copilul? Nu ești...
Conexiuni
Pasiunea mea pentru istorie a început în clasa a V-a. Diriginta mea, profesoară de istorie, era o femeie dură, rece, cunoscută ca fiind „cea mai rea profă din școală”. Însă când preda istorie totul se transforma...clasa dispărea și noi dispăream odată cu ea, fiind...
Caracterul ar rezolva problemele
Am urmărit cu lacrimi în ochi filmarea cu profesoara lovită și umilită de elevii ei. Nu știu ce m-a înspăimântat mai tare: incidentul în sine sau reacțiile de după. Nu doar răspunsul inspectoratului este ciudat, ci și acordul tacit între elevii participanți. De ce dăm...
Ce riști când îi asculți…
Dis-de-dimineață, joia trecută, am avut parte de un mic-dejun special. Invitații mei au fost Președintele și Vicepreședintele Elevilor: 12 ani și 13 ani, dar serioși peste măsură. Au pornit emotivi, ajunseseră la școală pe la ora 6:50, de teamă să nu întârzie la...
Liniștea din mijlocul furtunii
Mi-e frică să zic: mai rău nu se poate pentru că, cel puțin la Ministerul Educației cam fiecare comunicare dată școlilor confirmă că se poate, din păcate, tot mai rău. Săptămânal, marțea, mă întâlnesc cu profesorii la ceea ce numim, generic, ședință. Însă mi-am dat...
Lecții de toamnă învățate vara
Nu am trăit până acum două veri la fel. De când sunt profesor, vara a devenit un timp râvnit pentru că, în general, reprezentau un moment de respiro, mai puțini copii în clădire, timp de reflecție și planificare. Evident, în verile (puține!) în care nu așteptam vreo...
Epicentrul educației care contează
Romānia a fost „zâlțâită” de un cutremur de intensitate medie în acest weekend, eveniment ce a determinat concentrarea tuturor mijloacelor media înspre această direcție. Mă întreb ce ar putea determina sistemul educațional românesc să se „zgâlțâie” suficient de tare...
0 Comentarii