Cu toate că sistemul de învățământ românesc declară „educația este centrată pe elev”, pare a fi mai degrabă centrată pe paradoxuri. Școlile sunt închise, iar bugetul alocat este foarte mic. Mulți dintre experții în educație, cei cu CV-uri impresionante și dosare pline cu diplome, nu au experiența de a lucra efectiv cu elevii. Avem proiectul „România educată”, dar crește procentul de analfabetism funcțional, precum și numărul copiilor care au abandonat școala sau sunt în prag de abandon școlar.

Lucrurile normale se întâmplă atunci când sistemul funcționează, dar lucruri excepționale se pot întâmpla doar atunci când oamenii înnobilează normalul prin vocația lor. Chiar dacă pandemia a venit neprogramată, au existat profesori care s-au adaptat rapid, iar procesul de predare a continuat.

La Liceul Româno-Finlandez un rol important l-au avut părinții, prin parteneriatul de care au dat dovadă și de data aceasta. Deși a fost greu, ne-am susținut reciproc.

Școala online a devenit o metodă forțată de predare. Profesorii au început să caute informații, să participe la cursuri, să folosească aplicații, pentru o predare din care să existe învățare.

Elevii au învățat prin descoperire și au fost provocați să-și depășească nivelul de dezvoltare. Ne-am folosit de tabla OpenBoard, pentru a facilita înțelegerea noțiunilor predate, dar și de diferite aplicații și jocuri prin care copiii au fost antrenați în echipe pentru consolidare.

Învățarea este cel mai frumos mod de a primi și a dărui.

Orice copil este încântat să descopere rețele de socializare online, să posteze poze sau story-uri, și totul pare interesant până înt punctul în care își dă seama că adevărata socializare nu înseamnă să descoperi lumea din spatele unui ecran. Prezența fizică la școală reprezintă un mod sănătos prin care copiii își creează relații atât între ei, cât și cu profesorii sau ceilalți mentori cu care interacționează. Fiind fizic la școală, aceștia învață să construiască prietenii, să le prețuiască , să ierte și să aprecieze ceea ce contează.

Dacă pandemia ne-a învățat să ne adaptam și să ne descurcăm în condiții dificile, dacă am reușit să menținem relațiile și la distanță, atunci cu siguranță momentele în care suntem fizic împreună trebuie valorificate cât mai mult.

Povestea fiecărui copil despre o zi de școală este unică. Fiecare o trece prin prisma propriilor sentimente și trăiri atunci când o povestește. În fiecare zi apar dificultăți și provocări cărora încearcă să le  facă față.

A ne asigura că cei mici experimentează fericirea și satisfacţia în activităţile de zi cu zi de la școală este la fel de important precum a-i încuraja să se angajeze în procese de învăţare care, cu siguranţă, în viitor vor duce la diferite experienţe pozitive.

Școala trebuie să fie un mediu viu, în care elevul să se simtă stimulat și ajutat să se integreze cu plăcere. Nu separăm mintea de inimă, conform lui Parker J. Palmer.

Cu ajutorul clubului  Character First  putem transmite cu mult mai multă ușurință ideea: „Îmi pasă de tine!”, construind un pod de la inima profesorului la inima elevului.

Nimănui nu-i pasă cât de mult știi, până când nu știe cât de mult îți pasă!

După un an de la închiderea școlilor, suntem conștienți că digitalizarea educației a venit atât cu avantaje, cât și cu dezavantaje, iar de neînlocuit vor fi doar profesorii-mentori, cei care transmit emoție, inspiră, fundamenteză valori și formează caractere. România mai are o șansă doar prin educație! E timpul să punem elevul „în primul rând”, atât la propriu – prin deschiderea școlilor, cât și la figurat – printr-o educație de calitate pentru fiecare elev.

Autori:

Prof. Cristina Eftimie (2A), Prof. Ligia Cristian (2B),

Prof. Ligia Cristea (2C), Prof. Ancuța Duminică (2D),

Prof. Viorica Șteflea (Character First)