De ziua lor, vrem să arătăm tuturor rezultatele minunate pe care copiii cu autism le-au dobândit în științe, public speaking, literatură, artă, etc. Conștientizarea ar trebui să fie, la nivel înalt, axată pe capacitatea de recuperare a acestor copii, pe cum reușesc ei să treacă din partea teoretică în partea funcțională a vieții.

Pentru Ambra (14 ani) pasiunea pentru cusut a luat naștere începând cu jocurile de legat șireturi. Apoi, mama ei s-a gândit să o învețe să coasă pe etamină: „A înțeles imediat ce are de făcut. Pentru ea, e un mod constructive de a-și petrece timpul. Nu avea stare să stea pe scaun și doar să asculte în timpul orelor de la școală. Trebuia tot timpul să facă ceva cu mâinile, să scrie, să coloreze. Așa, prin cusut, am descoperit că este calmă, nu face zgomot și poate auzi și ceea ce se discută în clasă” (Amalia, mama Ambrei).

Vlad (15 ani), se gândește deja la propria lui expoziție de artă, expoziție care-l va ajuta financiar să-și cumpere o mașină cu care să-și plimbe prietenii: „Dacă vând portretele colegilor și prietenilor mei, o să-i cunoască toată lumea, nu-i așa? Și eu pot să-mi cumpăr cel mai tare Rolls Royce cu care să-mi plimb gașca. Este bine să desenez în felul meu. Am constatat că oamenilor le place ceea ce fac. Nu mă simt altfel decât ei. Dacă eu știu să desenez și ei nu, asta înseamnă că ei sunt alfel decât
mine?”

Pe Tiberiu (14 ani) sunt convinsă că ar fi geloși mai marii geografi ai lumii. E un deliciu să-l auzi vorbind despre țări de care poate, adult fiind, nu ai auzit. Nu știu dacă este ceva pe harta lumii despre care să nu-ți poată spune nimic. Admite că o mare parte a cunoștiințelor le are de pe internet, fiind trist când nu are acces la informații: „Majoritatea lucrurilor pe care le știu sunt de pe Wikipedia. Dacă nu exista internetul, eu nu aș fi știut atât de multe lucruri, în continuare poate credeam că Venezuela și Veneția este aceeași chestie. De aceea mă supăr când nu pot sta pe internet, atunci cultura mea generală stă pe loc și eu îmi doresc să aflu cât mai multe.”

Totodată, conștientizează beneficiile pe care le are în școala noastră datorită acestei pasiuni: „Pasiunea pentru geografie m-a ajutat în clasa mea, de fapt în toată școala mă știe ca fiind băiatul faimos, foarte bun la geografie.”

Ana (15 ani), cu siguranță se va remarca (o face deja) în literatură. E pasionată de frumos și scrie despre tot ce o înconjoară: „Poeziile pentru mine sunt un mod de a descrie peisaje, exprimându-mi sentimentele față de oamenii și lucrurile din jurul meu. Poveștile sunt modul de a evada din cotidian, de a-mi proiecta dorințele și visele. În lumea mea eu pot fi puternică, curajoasă și demnă. De aceea, literatura pentru mine reprezintă un univers alternativ în care eu pot evada și pot deveni ce mi-am dorit.”

Pentru toți acești copii și pentru alții, sunt convinsă că sunt mulți, am ales să conștientizăm, astăzi și în fiecare zi, rezultate și pasiuni, nu diagnostic. Cu siguranță că vorbim de multă muncă – de terapeuți, profesori și părinți implicați fără de care poate, copiii, nu ar fi reușit, întrucât ei le-au insuflat încredere, sprijinându-i în tot ceea ce fac.  Pasiunile i-au ajutat să trăiască, să cunoască lumea în care trăim, să simtă, să fie apreciați pentru performanțele lor remarcabile.

Felicită și tu astăzi un copil pentru efectele pe care le lasă în jurul lui!

Eu mă înclin!

Psiholog Larisa Boștinaru