Despre secolul XXI se poate spune, fără pic de exagerare, că este unul al vitezei. Profesor fiind, este aproape imposibil să nu constați că asta se răsfrânge și asupra copiilor. Aceștia sunt din ce în ce mai aglomerați cu tot felul de activități extracurriculare și sarcini diverse, iar timpul lor liber devine aproape inexistent. Pretențiile celorlalți în ceea ce-i privește cresc de la o zi la alta și pare că de multe ori sunt tratați ca niște adulți, lucru care ajunge să îi frustreze și să-i maturizeze înainte de vreme, uneori chiar să le fure copilăria.

În procesul nostru de a-i responsabiliza, dându-le tot felul de sarcini, pierdem din vedere faptul că ei învață cel mai bine prin joc. Jocul este una dintre cele mai importante forme de manifestare a lor. În mod obişnuit, nevoia de joacă vine din nevoia de mişcare a copilului, fiind o modalitate de a-şi consuma energia și cel mai plăcut mod de a-și petrece timpul liber.

De multe ori m-am întrebat, uitându-mă la anumiți copii, când mai au timp să se joace. Pe o parte dintre ei chiar i-am întrebat ce fac în timpul liber și, cu cea mai mare sinceritate, mi-au spus că nu prea au. Alții au spus că le place ceea ce fac și le e greu să renunțe la una din multele activități, deși era destul de vizibilă oboseala de pe chipurile lor. Mi-am dat seama atunci că strarea de nervozitate, oboseala permanentă și lipsa atenției vin dintr-un efort mult prea mare pentru ei și trebuie să recunosc faptul că asta m-a întristat foarte tare.

Cred că preocuparea noastră, a adulților, trebuie să fie cum păstrăm echilibrul între activități și timpul liber de care copilul are nevoie. Așa cum aceste activități extrașcolare sunt recomandate pentru stimularea comportamentului creativ în diferite domenii, pentru creșterea încrederii în sine, pentru creșterea spontaneității și dezvoltarea unor opinii și a unor inițiative, așa și timpul liber îi ajută pe cei mici să-și creeze propriul univers, să învețe mult mai ușor într-o atmosferă relaxantă și cel mai important, să se odihnească.

Marele pedagog elveţian, Edouard Claparede, spunea despre copil că „este o ființă a cărei principală trebuinţă este jocul… această trebuinţă spre joc este ceva esenţial naturii sale. Trebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm şcoala cu viaţa, să procurăm copilului acele mobiluri de acţiune care se consideră de negăsit în sala de grupă”.

Grija față de timpul liber al copilului poate fi cheia succesului în viață.

Copilul tău, cât timp liber are și ce face cu el?!

Valentina Suharov

Director Adjunct SRF