Săptămâna trecută am participat la un eveniment al Asociației Anais în parteneriat cu Școala Româno-Finlandeză. A fost o experiența nouă. Am vizionat o piesă de teatru legislativ, în care a fost prezentată violența domestică prin patru povești de viață, a patru femei. Patru povești reale.

A fost prima dată când am participat la un asemenea eveniment, așa că nu am știut la ce sa mă aștept. Lucrasem ulterior la un flyer pentru acest proiect împreună cu alți elevi din școală și aveam o mică idee despre subiect, însă doar atât.

Piesa de teatru a fost o surpriză plăcută, a avut un mesaj foarte profund. A urmat o discuție liberă în care puteam să ne exprimăm opinia legat de violența domestică. Spectatorii au comentat piesa de teatru foarte realist și la subiect. Discuția a ajuns, în anumite puncte, la concluzii foarte interesante precum:

• Ce am face noi în locul victimelor?

• Cum putem să ajutăm pe cineva care se află într-o astfel de situație?

• Cum ar trebui sa fie pregătite persoanele care lucrează într-una dintre instituțiiile care se ocupă de victimele violenței domestice: poliția, procurorii, avocații, doctorii?

Mi-a plăcut mult că am fost implicați și noi tot timpul în discuții. Cel mai interesant moment, din punctul meu de vedere, a fost atunci când noi puteam interveni în piesa de teatru doar printr-o bătaie din palme.

Puteam schimba ceva, puteam să facem povestea să aibă un final fericit și așa am făcut. Împreuna, elevi și adulți, am concluzionat că fiecare poate ajuta într-un fel sau altul o victimă a violenței domestice; oricare dintre noi poate trece prin asta, și dacă trece, trebuie să știe cum și de către cine poate fi ajutat.

Închei cu un citat care mi-a rămas în minte: ,,Violența este argumentul celui lipsit de argumente.’’ (George Budoi)

Alissa Filote

Clasa a VI-a B