< ÎNAPOI

ARTICOLE RECENTE

BLOG

 

Continuă să te informezi, să înveți, să explorezi. Sau cum o vorbă finlandeză spune: „Niciodată nu le vei ști pe toate!” 

Reconfigurare traseu: de la Litere la advertising și comunicare și înapoi la Litere

21.10.2020 | Jurnal de profesor | 0 comentarii

În urmă cu exact zece ani începeam cursurile Facultății de Litere din pasiune pentru scris și pentru literatură. Nu știam exact în ce direcție va merge drumul meu, dar știam că îmi place și nu îmi imaginam că există o viață de student mai frumoasă decât aceea de a sta cu nasul în cărți și de a pierde șirul orelor și al zilelor. Pentru mine, așa cum spunea și Borges, paradisul era reprezentat de o bibliotecă. Pe lângă bucuriile de zi cu zi, date de ce descopeream, am avut șansa să cunosc câțiva profesori minunați, care m-au ajutat să înțeleg poezia și de atunci îmi încep fiecare zi citind câteva poeme: recomand acest obicei – e un elixir care se îmbină perfect cu ceaiul sau cafeaua de dimineață și care te ajută să te trezești, fără a înceta să visezi.

Anii de studenție au trecut repede și a venit momentul primului loc de muncă. Fără să stau prea mult pe gânduri, am ales să fiu profesor. Îmi amintesc și acum ce avalanșă de emoții am trăit atunci când am susținut prima oră. Însă ochii plini de bunătate, de curiozitate și de inocență care mă priveau, îmi dădeau curaj. A fost o perioadă specială, de care îmi aduc aminte cu drag și care mă face să zâmbesc nostalgic de fiecare dată. Nu voi uita niciodată numele și chipurile primilor mei elevi. Mă surprind adesea întrebându-mă: ‘„Oare ce mai face Filip? Mai cântă la vioară?”,  „Oare ce mai face Ana?” Păstrez și acum frunza primită în dar de la ea.

Pentru că, în egală măsură mă pasiona și comunicarea, am urmat cursurile Masteratului de Consultanță și Expertiză în Publicitate, din cadrul Universității din București și am lucrat o vreme în publicitate, apoi în comunicare. Sunt recunoscătoare că am avut această șansă pentru că , în urma acestei experiențe, am învățat cum se scrie un text nonliterar și am înțeles că în spatele unui spot publicitar se află zeci sau sute de ore de creație, că în spatele unui copy (text publicitar) bun pot să stea nopți întregi nedormite și că, pentru a fi un bun comunicator sau copywriter, trebuie să ai o vastă cultură generală, dar și să fii un bun cunoscător al psihologiei consumatorului. Tot în această perioadă am întâlnit oameni foarte valoroși, am legat prietenii sincere, m-am dezvoltat profesional și emoțional și am învățat cum să comunic asertiv.

De la o vreme, însă, simțeam că ceva nu se mai leagă și nu mă mai sunt împlinită. Iar de fiecare dată când aveam aceste gânduri, îmi aduceam aminte de privirile copiilor „mei”, despre care povesteam mai sus, și de cea mai fericită perioadă a vieții mele profesionale: aceea de profesor. Așa că, în luna februarie a acesui an, am hotărât să îmi ascult gândurile și să reconfigurez traseul profesional: am luat decizia de a mă întoarce în învățământ. Pandemia COVID-19 m-a pus puțin pe gânduri, însă am perseverat: chiar dacă îmi era teamă de necunoscut, ceva îmi spunea că nu este cazul să renunț: aveam încrederea că, dacă faci ce îți place, nu are cum să nu iasă bine până la urmă, oricare ar fi contextul.

Și așa a fost: am descoperit o echipă de oameni minunați, binevoitori și blânzi, gata tot timpul să te susțină și mi-am redecoperit pasiunea de a preda și fericirea de a primi priviri curioase, zâmbete și multă energie bună.

Sigur că a fost foarte greu la început: am retrăit aceleași emoții ca prima dată când am intrat într-o clasă, m-am îngrozit la vestea că vom începe școala în sistem hibrid, am crezut de câteva ori că voi leșina de oboseală. Acum, după o lună și jumătate de la începerea școlii, pot să spun că merită tot efortul, toată oboseala, toate nopțile nedormite. Pentru că nimic nu se compară cu împlinirea pe care o simți atunci când auzi un „Ahaaaa, am înțeles!” sau „Mulțumim pentru cea mai frumoasă oră de română ever!” sau „Ora mea preferată este româna!”. Sau atunci când copiii care stau acasă îți spun că poartă mască pentru a se simți ca la școală și pentru a empatiza cu tine. Asta, cred eu, se numește fericire. 😊

Xenia Mitran

Profesor Limba Română

Darul imperfecțiunii

Darul imperfecțiunii

Era Februarie 2007 când, de la a preda engleza la copiii de 3 ani, am ajuns într-o școală de „fițe” din Capitală, unde am suplinit-o timp de 6 luni pe o prietenă de-ale mele, care urma să nască. Prima oră de predare din viața mea la gimnaziu, direct la clasa a opta!...

citește mai mult
Măsuri de prevenire COVID-19

Măsuri de prevenire COVID-19

De când mă știu, cred că am funcționat pe principiul „este mai ușor să ceri iertare, decât permisiune”. Rememorez și acum episoade când o încurcam rău cu părinții mei și știam că a-mi cere iertare, aducea după sine o minimizare semnificativă a pedepsei. Lecția de...

citește mai mult

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.