Se sunase de 6 minute, dar elevii meu nu voiau să iasă în pauză…

Am studiat săptămâna trecută la orele de Limba și literatura Română un text: „Grădina Uriașului”, o poveste populară, transmisă din gură-n gură până când cineva s-a hotărât să o scrie.

Uriașul acesta era o persoană egoistă, care prefera să stea singur în castelul său mare, înconjurat de o grădină frumoasă și veselă. Era veselă datorită copiilor care se jucau în ea zilnic, după ce ieșeau de la școală, în orice anotimp. La un moment dat, Uriașul i-a gonit, egoismul lui nesuportând atâta veselie, ba mai mult decât atât, a construit gard în jurul grădinii și a pus de pază niște câini care să transmită mesajul: intrarea interzisă. Cum orice decizie are și urmări, acestea n-au întârziat să apară: primăvara a refuzat să se instaleze în grădina lui.

Gardul, câinii și gerul nu au împiedicat totuși copiii să găsească o soluție de a intra din nou în grădină. Astfel că, într-o zi, Uriașul aude glasurile copiilor în grădina sa, și privind pe geam, văzu cum copacii au înmugurit, iarba a încolțit, iar florile au început să se deschidă. Veselia copiilor fu totuși umbrită de tristețea unui copilaș mic de înălțime care nu reușea să se cațăre în copaci, precum ceilalți. Acesta este punctul culminant al textului și cel mai îndrăgit moment de către elevii mei. Cu toții au vrut să-l citească pe rând: „Am fost egoist… De azi, viața mea se va schimba…” , spuse Uriașul.

Ați observat cât de capabili sunt copiii noștri să dezbată un aspect atunci când se identifică cu situația respectivă? Ce conștientizări mari pot avea în urma unor povești citite sau povestite de către părinți, colegi sau profesori?!

Ideile extrase de elevii mei în urma acestui text sunt idei demne de oameni profunzi: au identificat că primul pas al Uriașului a fost conștientizarea punctului său slab, a urmat decizia de schimbare, apoi a acționat, căci Uriașul l-a ajutat pe copilul cel mic să se cațăre în copac, iar la final a cules roadele, întrucât, copilașul s-a uitat la el și i-a zis: „Ce bun ești! Te iubesc!”

Probabil deja știți în ce direcție a continuat lecția noastră, deși pe schița pregătită de mine lucrurile erau mai simple: câteva întrebări și accent pe vocabular.

Dar nu, elevii mei au vrut să-și scrie momentele în care au avut conștientizări, au luat o decizie, au acționat și au văzut rezultate.

„Alina, după școala online în care am stat cu camera închisă și tu și ceilalți profesori ați ”tras” de mine să mi-o deschid la ore, am realizat când ne-am întors la școală, că am ratat multe momente de învățare și că jocurile video pe care le jucam în timp ce voi predați, m-au ținut departe de învățare. Când am înțeles acest lucru, am decis să mă joc doar după ce îmi fac temele, iar rezultatele se văd și sunt tare fericit.”

„Și eu am realizat că am un caiet foarte neîngrijit și că nu acord deloc atenție scrisului frumos. M-am decis să schimb acest lucru, am înlocuit creionul cu stiloul, iar zilele trecute mi-ai lăsat un mesaj frumos și încurajator pe caietul meu. Mulțumesc!”

„Mi-am dat seama, după ce l-am rănit tare pe colegul meu, că mă enervez foarte ușor. I-am cerut iertare, mi-a părut atât de rău că l-am rănit, încât am plâns, și vă rog pe voi toți, dragii mei colegi, să mă ajutați când vedeți că mă supăr. Știu că aici am de lucrat și aștept să văd rezultatele…”

Se sunase de 6 minute, dar copiii mei nu voiau să iasă în pauză, căci momentul de conștientizare i-a eliberat și le-a oferit speranță.

Concluzia lecției de astăzi a fost oferită de copilul ce nu reușește să-și gestioneze bine mânia: „Doar un uriaș poate să se schimbe.” Și cred că în fiecare dintre noi există puterea unui uriaș.

Povestea aceasta populară a fost balsam pentru nevoia clasei mele și tare mult mă bucur că nu voi putea oferi meritul unui singur autor, căci fiecare generație ce a dus povestea mai departe merită mulțumirile mele și pe ale elevilor mei. Lecția s-a încheiat cu promisiunea elevilor că vor transmite la rândul lor această poveste, căci timpul și tehnologia nu vor putea schimba nimic din mesajul textului: „Doar un URIAȘ poate să se schimbe!”

Prof. Alina Asimionesei