Fiecare profesor are particularitățile lui: unul are mai multe diplome, altul, deși nu a reușit să obțină atât de multe, are totuși mai mulți ani de experiență, unul este mai organizat, altul este foarte creativ în dezordinea lui, unul predă structurat, pe când altul folosește material intuitiv destul de des.

Ca om, de asemenea, fiecare profesor se deosebește de celălalt prin ceva specific lui: unul are mai mult umor, unul este mai tolerant la zgomot decât altul, unul este mai jucăuș, pe când altul adoptă cu tărie stilul autoritar, unul își face prieteni cu ușurintă, pe când altul este mai timid.

Ora fiecărui profesor este diferită de ora anterioară sau de cea care urmează și nu numai din prisma conținuturilor predate. În același timp, în fiecare pauză, atmosfera din cancelarie este diferită în funcție de calitățile oamenilor care sunt acolo, atunci.

În toată această diversitate, două calități cred că ar trebui să caracterizeze FIECARE profesor: să fie bine pregătit de fiecare dată când intră la ore și să fie un om bun.

Dacă pregătirea metodică face parte din fișa postului, bunătatea este o alegere, o virtute cu care nu ne naștem, dar care se capătă pe parcurs în funcție de mediul în care trăim, de oamenii pe care îi întâlnim, de cărțile citite, de profesorii pe care i-am avut.

Dacă facem un exercițiu în care le cerem elevilor să își descrie profesorul preferat, este foarte puțin probabil ca ei să aducă în discuție diplomele și anii de experiență ai acestuia, însă cu siguranță latura lui umană este menționată.

Orice profesor știe că predarea și învățarea sunt două funcții separate și distincte; procesul de predare este susținut de către o persoană, pe când procesul de învățare se petrece în interiorul unei persoane. Pentru ca cele două procese să funcționeze eficient, este nevoie să existe o legatură puternică între profesor și elev, iar o relație stabilă are la bază o calitate care este la îndemâna oricui: bunătatea.

Uneori, înțelegem eronat acest termen, pentru că românului i s-a scrijelit pe piele un fel de zicală care spune că “omul bun e luat de prost”. Oare chiar așa să fie? Haideți să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim la un om care a dat cândva dovadă de bunătate față de noi; gândim despre el conform zicalei de mai sus? Oare nu cumva suntem egoiști dorind ca ceilalți să fie buni cu noi, dar când vine vorba de a oferi noi bunătate, ne agățăm de zicala românească?!

Orice elev își dorește un profesor bun, un profesor a cărui vorbire întărește și nu distruge relația dintre ei, care știe să și asculte, nu doar să vorbească. Studiile au arătat cât de vitală este ascultarea pentru a facilita procesul de învățare, și nu se referă la evaluarea orală a elevului.

Ascultarea cu bunătate rezolvă atât de multe probleme: pe cele dintre profesor și elev, pe cele dintre profesori, în calitate de colegi, dar și dintre profesori și părinți.

Cum poți fi un profesor bun?

Fii deschis și transparent!

Dacă ai o perioadă grea prin care traversezi, comunică-le elevilor tăi acesta lucru. Copiii sunt atât de empatici la problemele adulților din viața lor! Povestește-le detalii (în timpul procesului de predare) din perioada când tu erai elev și întâmpinai aceleași greutăți ca ei; în felul acesta elevii vor ști că nu ești urcat pe un piedestal atât de înalt la care ei nu vor ajunge niciodată; și noi am fost ca ei.

Fii grijuliu cu emoțiile celor din jur, fie ca este vorba de un copil, un părinte sau chiar un coleg!

Elevii noștri se simt în siguranță când știu că profesorii care intră la orele lor au o bună relație de colaborare, că toți vorbesc aceeași limbă când vine vorba de grija față de ei. Credeți că un elev se simte confortabil atunci când un profesor îl vorbește de rău pe profesorul care a fost la clasă ora anterioară? Sentimentul este același ca atunci când mama alege să-l blameze către copil pe tatăl pe care acesta îl iubește atât de mult!

Dă dovadă de satisfacție mutuală și implementează asta în clasa ta!

Un profesor bun nu va încuraja niciodată împlinirea nevoilor unui elev în pofida nevoilor celuilalt. La fel cum un profesor bun nu își va îndeplini nevoile sale „călcând pe cadavrele colegilor săi”. Nu trebuie trecut cu vederea niciodată un astfel de moment surprins în clasă sau în pauze. Dacă va fi nevoie să-ti întrerupi ora și să schimbi scopul inițial al lecției (deși ți-ai pregătit-o intens), pentru a rezolva o problemă din această categorie, fă-o, fără să stai pe gânduri!

Din 365 de zile ale unui an, copiii petrec la școală în jur de 170. Unii stau aici zilnic chiar 8-10 ore, practic, acesta este mediul lor principal. Fiecare profesor trebuie să fie conștient de faptul că nicio altă persoană din organizația școlară nu are un potențial mai mare de influențare a elevilor, în bine sau în rău, decât el însuși.

Da, noi, profesorii, suntem pe treapta superioară a ierarhiei școlare. Totul începe și se termină cu noi și cu ceea ce facem cu elevii noștri.

Alina Asimionesei,

Profesor Învățământ Primar