18 Mai 2018. București. Aula SRF.

Aproximativ 500 de tătici. De mâna fiecăruia dintre ei câte un copilaș, doi sau trei, îmbrăcați la fel. Gălăgie specifică unei mulțimi, îmbrățișări,  Coldplay pe fundal. În mijlocul acestui val de energie incredibilă parcă a stat timpul în loc. M-am așezat în stânga sălii și am privit. Am realizat astăzi că aici e cheia pentru națiunea noastră. Dacă tații ar folosi orice moment pentru a privi adânc în ochii copiilor lor și a le transmite valori, energie și încurajare, România ar fi altfel. Avem nevoie de eroi în rolul de tată. Când spun eroi mă refer la acei bărbați care își asumă responsabilitatea acțiunilor lor, care sunt modele și atunci când copiii lor nu sunt în mașină, care respectă autoritatea, dar nu tolerează abuzul. Care sunt prezenți cu totul în viața copiilor lor. Nu vorbesc de cantitatea timpului, ci de calitatea acestuia. De discuțiile cu sens și implicarea reală, dar nu pentru a le rezolva problemele copiilor, ci pentru a-i ajuta să facă față în mod autonom solicitărilor din viața de zi cu zi. Am văzut pe tricourile tăticilor azi tot felul de mesaje care mi-au transmis mie următoarea idee: Sunt aici cu totul pentru copilul meu. Și nu cred că am citit vreodată un mesaj mai frumos. E.L Cole spunea că unui tată mort îi poți purta o amintire vie și frumoasă, dar unui tată absent nu poți altceva decât să îi transmiți mesajul (subînțeles, uneori) că l-ai vrea acolo. Absența tatălui viu este precum cuțitul care taie adânc pielea fragedă. Explicațiile pentru un copil nu sunt importante. Faptul că muncești să îi oferi o viața mai bună nu suplinește lipsa ta de la evenimentele importante. El sau ea au nevoie de tine, atât cât poți, dar atunci când poți, să fii prezent cu totul. Pentru că atunci când EȘTI, ceea ce se aude  în mintea copilului tău sună cam așa: Sunt important! Sunt prețuit! Iar asta se traduce în viața lui de zi cu zi prin: Nu accept vorbe urâte la adresa mea! Îmi asum responsabilitatea faptelor mele! Ideile mele sunt bune! Eu sunt bun! Cum ar arăta casa ta cu astfel de rezidenți? Cum ar arăta comunitățile noastre cu astfel de parteneri? Cum ar arăta țara noastră cu astfel de români? Nu e așa de greu! Noi i-am sărbătorit azi pe tăticii SRF! Să ne trăiți, dragilor! Dar tu,  dacă faci un stop cadru, te-ai gândit vreodată ce fel de tată vrei să fii?