Anul acesta școlar a fost al 19-lea al meu în educație. Cred că am văzut destul de multe de-a lungul timpului; dintre cei aproximativ 31 de miniștri, am prins vreo 16. Deci mă simt îndreptățită să lansez o opinie argumentată. Nu despre minister – acolo este cutia Pandorei sau Triunghiul Bermudelor. O să vorbesc despre ce știu eu mai bine: școala. 

un articol scris de Alina Dumitrache, Fondator Liceul Româno-Finlandez 

M-am trezit în dimineața aceasta cu un gând. Nu întrebați de ce un astfel de gând ar fi primul într-o dimineață de martie.

Mi-au venit în minte profesorii debutanți, cei aflați în primul an de predare. Și am început să listez rapid caracteristici ale acestora, pe care le-am văzut de-a lungul timpului. Atenție, a fi debutant în învățământ nu este o chestiune musai legată de vârstă, deci, vă rog, nu priviți articolul de față din perspectiva experienței de viață mai mică sau mai mare, ci strict din perspectiva trăsăturilor de personalitate.

Și mai spun ceva: multă energie îi este necesară unui director de școală, alături de o multitudine de resurse, pentru a integra un debutant, fără niciun pic de experiență de predare, darămite dacă este cazul și fără experiență de viață. DAR merită fiecare resursă consumată! Pentru că suflul nou și reușita, în cele mai multe cazuri, produc extrem de mult bine în spațiul școlar.

Onest vă spun, dacă n-ar exista debutanții, ne-am blaza și ne-am prăbuși sub greutatea propriei coroane (sau experiențe!).

Să începem!

Debutantul timid

Este speriat și de umbra sa, are sentimentul că fiecare oră de predare este echivalentă cu o sentință de moarte ce i s-a dat și de care nu poate scăpa nici măcar printr-un miracol divin. Voce tremurândă, fișe multe într-o geantă prea grea, mereu pe fugă, uită unde are următoarea oră și simte că toată lumea din cancelarie, descoperindu-i impostura, îl va măcelări la primul consiliu profesoral. Ceea ce nu știe acesta este că relaxarea ce se simte după ce încetezi a te mai lăsa copleșit de frică este absolut energizantă și că viața ta de profesor poate să fie cu adevărat împlinitoare, ajutându-te să te descoperi și să vindeci toate acele gânduri ce te paralizează, probabil, în toate ariile tale de dezvoltare. Ce nu este adevărat despre acest tip de profesor e că nu s-ar putea descurca sau că reprezintă echivalentul unui cadru didactic mediocru și fără vocație. NU! Nu este timiditatea un astfel de indicator!

De ce are nevoie acest profesor?

De MULTĂ, multă încurajare! Are nevoie să i se explice pas cu pas ce are de făcut, are nevoie de lecții de asistență (observare) de către un profesor cu experiență, dar blând, cald și cu darul încurajării. Chiar dacă, inițial, paralizia aceasta poate genera efecte negative (probleme de management al clasei, informații transmise lacunar, inconsecvență și altele), ele nu sunt diagnostice cronice, pervazive. Se pot rezolva, unul câte unul, până la performanță, poate neașteptată!

Dragul meu, draga mea, fii încurajat(ă) că toți am trecut, cumva, pe aici și că, în echipa potrivită, vei crește și vei deveni acel profesor de care elevii să își amintească cu drag!

Debutantul cool

 Poate că a fost chiar participant la concursul Miss/Mister în facultate sau liceu. Îl ajută personalitatea! Întoarce privirile, are glumele pregătite, se remarcă printr-o postură verticală, privire pătrunzătoare și aparența unui profesionist desăvârșit. Ceea ce nu știe acesta e că predarea se află la intersecția dintre artă și știință și că are o sumedenie de variabile ce nu au cum să fie controlate înainte de a fi cunoscute. Și că oricât de activ, doritor, implicat ai fi, capacitatea de absorbție a informației și transformarea cunoștințelor în abilități necesită  o resursă extrem de greu de găsit și mai ales de cultivat. De fapt, trei, coexistente: răbdare, disciplină și timp. Ce nu înțelege din prima? Că a fi debutant NU este o rușine! Că nu trebuie să te porți de parcă ai avea experiență, că a fi curios și a fura meserie sunt cele mai mari rampe pentru asigurarea unui succes dorit.

De ce are nevoie?

Să fie recunoscut, înainte de toate! Aparenta siguranță de sine poate păcăli un director sau un lider de echipă că totul este în regulă și că a scăpat de o grijă. DAR nu! Căci, la fel ca la orice altă abilitate pe care vrei să o dobândești, dacă debutul este interiorizat greșit (ca scheme cognitive, mai ales!), va fi foarte greu să corectezi ulterior! Mai mult decât atât, are nevoie de ore multe de asistență (să i se vadă lecțiile), dar, mai ales: să vadă lecții! Să ia notițe, să încerce, să scrie obiective personale, să le verifice, să fie îndrumat, încurajat și să i se recunoască meritele. Și, da, să fie lăudat dacă este votat rapid de elevi ca fiind Profesorul anului. Doar să nu te și aștepți că inspecțiile vor fi impecabile. Căci, precum spuneam mai sus, e nevoie de timp, experiență, exercițiu și… răbdare!

Debutantul care a visat să fie profesor

Poate că vine dintr-o familie de profesori sau poate că a fost atât de dezamăgit de majoritatea profesorilor săi, încât și-a jurat că va intra în învățământ pentru a lăsa o altfel de moștenire. Poate că nu va impresiona prin cum arată sau cum se îmbracă, poate chiar va păși timid în cancelarie și la primele ore. Doar că, la un moment dat, pe hol spre prima oră sau fix după un moment de criză educațională (perfect normală!) își va aminti de jurământul făcut. Și, precum în filmele cu supereroi, se va activa o parte din sine ce și-a dorit mai mult decât orice altceva să lase ceva în urma sa. Și se transformă. De fapt, odată cu acest moment începe și să transforme în jurul său: programă, lecții, idei, locurile din bănci, proiecte, colaborare cu alți profesori, inițiative! ATENȚIE! Să nu considerăm vreodată că acesta n-ar avea nevoie de răbdarea, disciplina și timpul enunțate mai sus. Doar că le vede cu entuziasm. Intră de bună voie în spații în care se produce mentorare și creștere, pune întrebări, oferă și cere ajutorul, știe că nu știe o grămadă de lucruri și se aciuează pe lângă oameni de la care are ce învăța. Realizează rapid că nu va mai avea luxul devenirii în acest ritm energizant și se bucură de fiecare moment. Își explorează, cu mult curaj, limitele și limitările, cere feedback și creează planuri de intervenție.

Ce are nevoie?

Să fie îngrijit. Căci, mai mult ca sigur, se va extenua rapid! Atâta dorință de cunoaștere mistuie mocnit și cele mai tinere trupuri. Ah! Și mai e ceva! Are nevoie de atenție specială când este pus față în față cu dezamăgirea. Știți, durerea aceea profundă pe care o simți când așteptările tale de supererou mitologic se pun față în față cu realitatea crudă a sistemului, cu rănile țipate ale părinților, cu răutățile unora și ale altora și cu delăsarea copiilor.

Niciuna dintre categoriile de mai sus nu este formulată cu alt scop decât acela de a recunoaște și a particulariza planurile de intervenție conform nevoilor individuale.

Școala pe care o conduc are șansa deosebită de a fi avut multe resurse în plus față de multe altele. Nu mă refer la cele financiare. Mă refer aici, în mod special, la oameni. Drept care avem un program de mentorare în care intră fiecare nou angajat, indiferent de vechimea în învățământ, program în care ai un ajutor lângă tine să te îndrume, să te întrebe, să te ridice, să te provoace.

Mai mult decât atât, avem un grup de învățare, care se derulează săptămânal și în care facem schimburi de bune practici pentru toți cei care doresc să participe.

În plus, fiecare dintre directori are ore de consiliere disponibile. Pentru oricine din echipă. Pentru că noi credem cu tărie în puterea transformatoare a lui împreună. Atunci când școala românească va fi deschisă să primească și să încurajeze debutanții să vină, abia atunci vom vorbi despre adevărata reformă în educație.

Noi, la Liceul Româno-Finlandez, avem un vis: fie ca în viitorul apropiat să fim colegi cu foștii noștri elevi care au considerat că a deveni profesori este cea mai înaltă chemare pe care o poți primi vreodată. Avem profil pedagogic și abia așteptăm admiterile din acest an.

Credem că doar așa se va transforma educația din România: din interior, de la mic la mare, cu fiecare profesor care are dorința de a lăsa (alt)ceva în urma sa!