Gânduri pentru părinți și profesori

Era agitație, iar rutina asurzitoare era modul nostru de viață.

Umblam, plănuiam, primeam invitații la nuntă, cumpăram bilete early booking pentru Grecia sau Croația, stăteam ore în trafic, ne agitam pe Timișoarei, Maniu sau Leaota și așteptam vacanța de la catedră, elevi, părinți și profesori, deopotrivă. Planul de lecție de la început de an s-a schimbat dintr-odată.

A urmat virusul, pandemia, masca, spirtul, distanțarea socială. Scenariul s-a pus pe pauză. Era liniște, stând acasă, în siguranță. Ne-am bucurat inițial desenând cu cei mici curcubeul „Totul va fi bine!” Ni s-a părut interesant să ne apară lângă iconița de semnal sintagma stay safe. Știrile ne măreau pulsul și ușor-ușor am început să visăm urât, să avem atacuri de panică, să ne deranjeze cumplit că e nevoie de o declarație cu un motiv bine întemeiat să ieși din casă. Am ascultat cu sufletul la gură declarațiile conducătorilor noștri și număram zilele până pe 15 mai. O altă rutină, rutina de pandemie, liniștită dar asurzitoare în emoții și comportament!

A venit o ușoară relaxare însă cu toții am obosit!

Am obosit online și parcă am vrea să ne refugiem într-o vacanță!

Starea din această pandemie ne-a cernut la propriu și la figurat. Noi, ființele sociale am experimentat retragerea, izolarea și alte sentiment cu valențe pozitive sau negative.

Sper că am profitat de această perioadă și ne-am așezat gîndurile. Că am avut mai multă grijă de noi și de interesele noastre! O curățenie a gândurilor și a vieții proprii. Poate ne-am descoperit pasiuni pe care se așezase praful sau am reprioritizat ce vrem cu adevarat de la noi, de la familia noastră și de la ceilalți. Am descoperit că suntem creativi, că putem face o pâine, că putem să folosim alimente uitate din cămară, că putem să facem o lecție foarte bună și de acasă sau că avem super-puteri de părinți care sunt și angajați. Nu spun deloc că a fost ușor, însă AM PUTUT!

Unul dintre principiile școlii noastre, pe care îl voi folosi într-un mod plastic este RECICLAREA!

Vă las provocarea de a privi în voi și de a analiza ce gânduri, atitudini și comportamente putem recicla în aceasta perioadă? Ce iese mai mult la iveală? Ce lecții de viață am învățat?

Zilele trecute mi s-a facut dor de tratatele mele de psihologie din facultate.

Am simțit nevoia de un termomentru interior și m-am cufundat în tipologiile de personalitate. Am vrut să văd cum a determinat pandemia, felul meu de a fi.

Deși sunt multe tipologii, aș vrea să mă opresc și să vă povestesc despre două dintre ele, pe care le consider accesibile, cunoscute și pragmatice: personalitățile de tip A/B și tipologia lui Carl Jung.

Personalitatea de tip A. Persoanele aplecate către multitasking, competitive, foarte ambițioase, nu le place să piardă timpul, se simt nerăbdătoare sau iritate când sunt în întârziere sau când au de-a face cu situații în care termenele sunt depășite, petrec mult timp muncind, foarte concentrate pe obiective, stresate când întâlnesc provocări care le afectează succesul, puternic motivate, nerabdătoare, impulsive, hiper-energice, uneori se pot înfuria cu ușurință și dau dovadă de un comportament ostil, tind să fie autocritice dacă lasă ceva neterminat sau dacă nu au dat tot ce aveau mai bun spre îndeplinirea unui obiectiv.

Te-a definit și în pandemie acest tip de personalitate? Ai observat ceva schimbări? Ce ai putea adăuga la cele de mai sus dacă ți-ai așterne niște gânduri pe o hârtie?

Personalitatea de tip B. Teoretic sunt opusul personalității de tip A însă în realitate majoritatea persoanelor tind să împrumute trăsături din ambele tipuri. Aceste persoane tind să fie mai relaxate, au un nivel de stres mai scăzut, tind să petreacă mai mult timp reflectând asupra lucrurilor sau abordând o gândire filosofică, nu se simt la fel de grăbite când au de îndeplinit diferite sarcini, nu resimt un stres atât de mare dacă nu poate îndeplini tot ce și-au propus, tind să gestioneze mai bine momentele stresante-depun eforturi în mod constant și se bucură de realizările lor chiar și atunci când nu duc la final obiectivele (aceste persoane tind să îmbrățișeze cariere care pun accent pe creativitate: scriitor, terapeut, consilier, actor) și sunt mai tolerante decat cele de tip A.

Carl Jung, medic și psiholog elvețian, apropiat de S. Freud a analizat tipurile de personalitate din perspectiva psihanalizei și a delimitat patru tipuri primare de funcții psihologice, propunând două perechi dihotomice de funcții cognitive: raționale și iraționale.

Funcțiile raționale presupun gânduri, sentimente, acțiuni raționale, decizii și au două categorii de persoanalități: reflexiv (R) și afectiv (A).

Funcțiile iraționale (nonraționale) au două categorii de personalități: senzorial (S) și intuitiv (I). Funcțiile acestea colectează informații din mediul exterior prin percepție.

Câteva cuvinte despre fiecare:

Senzorial: au mai multă încredere în informațiile prezente, tangibile, dovezi și fapte

Intuitiv: se bazează pe informații mai abstracte și teoretice

Reflexiv: luarea deciziilor are loc întotdeauna pe un raționament, logică

Afectiv: din perspectiva sentimentelor, emoțiilor

Jung susține că aceste patru funcții sunt exprimate într-o formă introvertită fie într-una extrovertită, astfel că a definit două tipuri de caracter: introvert și extrovert.

Extroverții se concentrează pe lumea exterioară, sunt orientați către acțiuni concrete, măsurabile, își iau energia de la ceilalți oameni, preferă intracțiunile frecvente cu ceilalți.

Cum ai făcut față ca extrovert în pandemie? Ce ai descoperit despre tine și setting-ul tău mental? Cum e să fii un profesor extrovert în izolare? Să nu ai copiii fizic și să nu te încarci cu energia lor? Dar un părinte tot din această categorie? Ia-ți un timp și scrie câteva rânduri sau cel puțin dă-ți voi să te gândești.

Introverții se concentrează pe lumea interioară, pe gânduri, sunt orientați către concepte, teorii și idei, își au energia din timpul petrecut singuri, în liniște, preferă interacțiunea de calitate, mai rarefiată cu ceilalți.

Ești introvertit și ți-ai încarcat bateriile în pandemie? Cum te regăsești și ce ai învățat despre tine?

Îmi vine în minte un titlu de carte drag „Linișteee! Puterea introverților într-o lume asurzitoare”.

În această carte, Susan Cain are câteva concluzii pe care nu le-am uitat și de folos pentru toată lumea:

Nu-ți bate capul să socializezi cu toată lumea. Relațiile ne fac pe toți mai fericiți, inclusiv pe introvertiți, dar gândește-te la calitate nu la cantitate.

Secretul viețiii este să te pui în lumina potrivită: pentru unii, aceasta însemnă reflectoarele de pe Broadway, pentru alții-un birou la lumina lămpii.

Da-ți seama cu ce anume ești menit să contribui pe lumea asta și ai grijă să-ți împlinești menirea.

Respectă nevoia de socializare si propria nevoie de singurătate.

Petrece-ți timpul liber așa cum dorești, nu așa cum crezi că ar trebui s-o faci.

Extrovert sau introvert, în pandemie sau după încherea ei, dă-ți voie să îți ventilezi emoțiile și să le dai valoare!

Dă la o parte presiunea, drag profesor sau părinte! Oboseala acumulată în pandemie este una de natură psihică și de multe ori nu se reface dupa o noapte de odihnă! Copiii au o altă rutină și răspund alfel decât înainte.

Dacă ești părinte ai observat achiziții noi la copil, altele decât cele știute: poate repetă mai mult la instrument sau citește sau face mai mult sport. Ai grijă și de tine: grija pentru adult este resursă pentru copil!

Dacă ești profesor ai putut să îți stabilești un plan strategic pentru anul viitor, ai observat altfel elevii și ai descoperit informații utile despre copii. Ai grijă de tine: știi cel mai bine ce fucționează la tine pentru a te reface!

SĂ RĂMÂNEM SĂNATOȘI ÎN TRUP ȘI SUFLET!

Adina Idor, Psiholog LRF