Ne aflăm cu o zi înainte de alegeri, dar, mai important este faptul că ne aflăm într-un context în care putem contribui la procesul de socializare politică a copiilor noştri. Cum!? Exercitându-ne acest drept în prezenţa lor!

De-a lungul timpului, socializarea a fost definită în multe feluri. În Franţa, Durkheim reușește să introducă o primă definiție a socializării prin intermediul cărții sale Educație și sociologie. Conform sociologului francez, socializarea poate fi definită ca o educare metodică a noii generații de către genereația precedentă. În consecinţă, prin intermediul procesului de socializare, putem impune copiilor anumite valori sau norme general acceptate. Având în vedere această definiție, putem spune despre socializare că reprezintă un proces de transmitere intergenerațională. Comunicarea este una dintre principalele căi prin care este asigurată transmiterea intergenaraţională. Încă de la vârste fragede, copilul poate afla informaţii despre domenii diverse prin intermediul familiei. Modelul de comportament pe care acesta îl are, va fi transpus ulterior în viaţa de adult. Prin modelul de comportament, putem transmite copilului atât valori sau norme, cât şi atitudini politice care formează baza culturii politice a unei ţări.

Copilul ia contact cu ceea ce numim politic încă din etapa socializării primare, etapă a cărui agent principal este familia. Din acest motiv, părinţii sunt responsabili de a asigura cadrul optim pentru socializarea politică a copilului. La vârsta la care îi este acordat dreptul de vot, copilul reproduce atât comportamentul părinţilor care poate include participarea la vot, cât şi preferinţele politice ale acestora.

Având în vedere că trebuie să avem grijă ca viitorul lumii să fie compus din cetăţeni responsabili, este important ca noi, adulţii din viaţa lor, să conştientizăm puterea exemplului! Faceţi din mersul la vot un ritual în familia voastră şi încurajaţi copilul să fie prezent de fiecare dată când vă exercitaţi acest drept. Într-o lume plină de exemple negative la care copilul are acces, contribuţia voastră sigur va schimba percepţia lui asupra participării politice.

Amalia Grigore

Profesor Științe Socio-Umane

Despre secolul XXI se poate spune, fără pic de exagerare, că este unul al vitezei. Profesor fiind, este aproape imposibil să nu constați că asta se răsfrânge și asupra copiilor. Aceștia sunt din ce în ce mai aglomerați cu tot felul de activități extracurriculare și sarcini diverse, iar timpul lor liber devine aproape inexistent. Pretențiile celorlalți în ceea ce-i privește cresc de la o zi la alta și pare că de multe ori sunt tratați ca niște adulți, lucru care ajunge să îi frustreze și să-i maturizeze înainte de vreme, uneori chiar să le fure copilăria.

În procesul nostru de a-i responsabiliza, dându-le tot felul de sarcini, pierdem din vedere faptul că ei învață cel mai bine prin joc. Jocul este una dintre cele mai importante forme de manifestare a lor. În mod obişnuit, nevoia de joacă vine din nevoia de mişcare a copilului, fiind o modalitate de a-şi consuma energia și cel mai plăcut mod de a-și petrece timpul liber.

De multe ori m-am întrebat, uitându-mă la anumiți copii, când mai au timp să se joace. Pe o parte dintre ei chiar i-am întrebat ce fac în timpul liber și, cu cea mai mare sinceritate, mi-au spus că nu prea au. Alții au spus că le place ceea ce fac și le e greu să renunțe la una din multele activități, deși era destul de vizibilă oboseala de pe chipurile lor. Mi-am dat seama atunci că strarea de nervozitate, oboseala permanentă și lipsa atenției vin dintr-un efort mult prea mare pentru ei și trebuie să recunosc faptul că asta m-a întristat foarte tare.

Cred că preocuparea noastră, a adulților, trebuie să fie cum păstrăm echilibrul între activități și timpul liber de care copilul are nevoie. Așa cum aceste activități extrașcolare sunt recomandate pentru stimularea comportamentului creativ în diferite domenii, pentru creșterea încrederii în sine, pentru creșterea spontaneității și dezvoltarea unor opinii și a unor inițiative, așa și timpul liber îi ajută pe cei mici să-și creeze propriul univers, să învețe mult mai ușor într-o atmosferă relaxantă și cel mai important, să se odihnească.

Marele pedagog elveţian, Edouard Claparede, spunea despre copil că „este o ființă a cărei principală trebuinţă este jocul… această trebuinţă spre joc este ceva esenţial naturii sale. Trebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm şcoala cu viaţa, să procurăm copilului acele mobiluri de acţiune care se consideră de negăsit în sala de grupă”.

Grija față de timpul liber al copilului poate fi cheia succesului în viață.

Copilul tău, cât timp liber are și ce face cu el?!

Valentina Suharov

Director Adjunct SRF

Clasa pregătitoare trebuie să fie puntea care face ușoară trecerea de la grădiniță la școală. La acest nivel de vârstă, profesorul va urmări sistematic realizarea de conexiuni între toate disciplinele prevăzute în schema orară, creând contexte semnificative de învățare pentru viața reală.

Perioada între 6-12 ani este recunoscută ca o „perioadă de aur a dezvoltării motorii” atunci când copiii dobândesc cele mai multe obiceiuri care sunt folosite la maturitate. În această perioadă, se dezvoltă caracteristicile fizice ale dezvoltării cognitive și motrice.

Rezultatele recentelor cercetări din domeniul educațional sunt îngrijorătoare și scot în evidență numărul crescut al copiilor supraponderali. Sedentarismul este cauzat atât de folosirea în exces a gadgeturilor (telefon, tabletă, televizor, jocuri video, etc.) cât și de timpul petrecut la școală, stând în bancă.

În 2012, anul în care s-a introdus clasa pregătitoare, Direcția de Sănătate Publică își exprima îngrijorarea: „Mobilierul școlar destinat clasei pregătitoare este periculos pentru coloana vertebrală a copiilor de șase ani.” De atunci și până acum au trecut șapte ani, timp în care am rămas doar cu îngrijorarea, căci situația mobilierului e aceeași; raportat la norme igienico-sanitare privind concordanța dintre particularitățile morfofuncționale ale școlarilor și dimensiunile mobilierului școlar, băncile elevilor sunt necorespunzătoare.

Ce ar trebui să știe copilul la clasa pregătitoare?

Ar trebui să știe să se joace! Sunt copii care vin deja speriați la școală deoarece li s-a spus, de către părinți, bunici, nași, vecini și alți „experți educaționali” că e greu. „La școală trebuie să înveți, s-a terminat cu joaca!” sau „Lasă joaca, pune mâna și învață!”

 Jocul determină cortexul prefrontal, centrul de control al creierului, să se dezvolte mai mult și mai repede. În timp ce mulți părinți/profesori preferă culegerile, încă de la clasa pregătitoare, aș vrea să menționez doar câteva beneficii ale jocului:

• ajută în luarea deciziilor;

• îmbunătățește echilibrul și coordonarea;

• dezvoltă imaginația;

• dezvolta abilitați sociale și de limbaj;

• susține învățarea unor concepte despre lumea înconjurătoare;

• ajută la învățarea unor principii de genul cauză-efect;

• îmbunătățește sistemul muscular și sistemul nervos;

• ajută sistemele cardiace și pulmonare;

• copiii activi care se joacă des mențin o greutate sănătoasă.

Learning is not a spectator sport so let’s play!

Ancuța Duminică,

Profesor Clasa Pregătitoare