Toamna se numără bobocii. Sau roadele. Sau zilele de vară târzie care se scurg rapid precum un secundar neobosit. Toamna aceasta chiar că e specială. Este toamna marilor reconfigurări de traseu.
Nevoia de control ține strâns zecile de foi cu proceduri, igienizarea făcută într-un mod eficient și purtarea măștii cu responsabilitate.

Ce noi măști îmbracă, totuși, fricile din noi?
Fie că ești profesor, părinte sau elev, porți o mască.
Fii vulnerabil și mergi la primul prieten LRF-ist și dă-ti masca jos! Nu, nu cea de unică folosință, ci masca fricilor, a anxietăților și a atacurilor tale de panică. Sau scrie-le în jurnalul tău.
Pornește la DRUM făcând acest refresh!

Dă-ți voie să respiri aer proaspăt, aer cald, binevoitor și plin de bucurie.
Bucuria noului început.
Bucuria unei noi provocări.
Bucuria zâmbetelor copiilor dornici de atâta dor. 7 luni!!
Bucuria că poți pune în practică principiile școlii finlandeze: plan individualizat (nevoia ta contează și merită să fie auzită), triunghiul părinte-copil-profesor (toți în aceeași barcă, gata să scriem cea mai inedită aventură), reciclarea gândurilor și a rutinei (an de mare adaptabilitate), independență și conectare cu realitatea (lecțiile de viață vor fi sursă de mare înțelepciune, grijă constantă pentru trup și suflet).
Bornele kilometrice vor fi scurte!
Vom învața să pășim mai atent și vom gândi pe termen scurt, dar sigur!

Preșcolari dulci, vă vom inventa cele mai inedite jocuri, iar mâinile vor dansa cele mai creative îmbrățișări!

Bobocei din clasa pregătitoare, suntem curioși să vă cunoaștem și să cunoașteti cât de frumoasă e școala și comunitatea noastră.

Copilași energici de la primar, abia așteptăm să vedem cât ați crescut și câte noi curiozități aveți!

Elevi frumoși de la gimnaziu, ați crescut în 7 luni ca Făt-Frumos! Iar voi, Cosânzene drăguțe si pline de idei bune, așteptăm să ni le prezentați.

Adolescenți frumoși și determinați de liceu, sunteți cool! Profesorii voștri sunt gata să vă surprindă inedit.

Copiii noștri speciali, suntem aici pentru voi! Vrem să vă ajutăm să vă găsiți propriul drum și să vă descoperiți pasiunile.

Dragi părinți, suntem onorați să vă fim parteneri în actul educational, dar și în cel social și emotional al copilului vostru.

Dragi colegi, predați cu tăriile voastre și dați share location pentru toți elevii care vor să simtă siguranța și apartenență!
Self care ca mod de viață, da?

Să avem un an al curajului, să avem încredere în toate resursele personale, dar și în cele de grup: împreună scriem istorie!

Adina Idor

Psiholog LRF

Creierul nostru nu este conceput să producă atât de multă fericire pe cât ne-am dori să o facă, spunea un studiu* pe care l-am citit recent. Totodată, se menționa că el salvează substanţele chimice care produc fericirea (dopamina, serotonina şi oxitocina) pentru a satisface nevoile de supravieţuire şi le eliberează doar pe perioade scurte, fiind rapid metabolizate. Făcând o paralelă cu situația în care ne aflăm, este greu să rămâi pozitiv atunci când toţi cei din jurul tău gândesc negativ. Creierul vrea să fugă şi el atunci când restul oamenilor fug. Vedem cu toții majoritatea lucrurilor postate pe rețelele de socializare și, fără să realizăm neapărat, ne obligăm creierul să cerceteze, să vadă ce este adevărat și ce nu, să combată sau să admită informația care i se livrează. Ce e de făcut? Comunică și asigură-te că faci parte dintr-un grup! Una dintre nevoile fiziologice din piramida lui Maslow este apartenența la un grup. Oamenii conviețuiesc în grupuri deoarece sunt fiinţe sociale, acestea aducând cu sine interese, experiențe, cunoștințe. Prin apartenența la grup acceptăm că ne supunem influențelor și obiceiurile acestora. Noi, cei din echipa LRF-clasa a V-a A, chiar suntem norocoși că facem parte dintr-o astfel de echipă.

 

Astfel că, am pus bazele acestui proiect-eseu, care a avut ca scop imaginea de ansamblu pe care o au copiii cu privire la pandemie, la izolarea socială și cum au reușit ei să facă față întregii situații.

 

Colectivitatea este o adunare mai mare de oameni cu diferite grupuri și relații sociale, așa cum este și clasa noastră. David, Matei H. și Luca spun că întâlnirile fizice au dispărut pe perioada aceasta de carantină/izolare. Prin tehnologie, multe persoane au socializat, învățat sau practicat hobby-uri de care poate nu au avut timp înainte. Băieții spun că majoritatea oamenilor vor fi fericiți să se reîntoarcă într-un colectiv, dar îndemnul lor este să învățăm să prețuim momentele împreună cu cei dragi și să socializăm cât mai mult. Vorbim deci, de o distanță care să ne apropie!

 

Toată lumea a învățat sau ar fi trebuit să învețe ceva din distanțarea socială, fie că e vorba de apropierea de cei dragi, de importanța activităților în aer liber sau importanța spațiului personal. Sabina, Ania, Daria și Iris au învățat că avem nevoie de un anumit tip de libertate și de un anumit timp petrecut la școală sau afară, fără parinți; că școala nu este un chin, ci o bucurie; că e important să ne bucurăm de lucrurile mici și să fim fericiți indiferent de ce primim; că este foarte important să comunicăm cu prietenii, deoarece e greu să nu îți vezi apropiații și că timpul petrecut cu familia/ prietenii a fost suficient să producă bucurie. Voi ce ați învățat?

 

Matei P., Radu și Emi au apreciat ceea ce Colectivul de Psihologi ai Centrului de Psihosociologie al M.A.I. a transmis atunci când lumea era în plină criză: ”Cel mai important este ca, în această perioadă, să ne păstrăm rațiunea și echilibrul emoțional. Criza va trece, însă dezechilibrele se vor reface mai greu. Istoria omenirii a arătat că perioadele de criză antrenează un uriaș potențial de dezvoltare umană și personală, accentuând autocunoașterea, solidaritatea, umanitatea, caracterul, încrederea (inclusiv de sine) și curajul. Perioadele de criză ne ajută să ne structurăm mai precis sistemul de valori care ne ghidează comportamentul și atitudinile.”

 

Părerea lor este că noi, oamenii, trebuie să rămânem uniți ca și până acum – dacă rămânem împreună putem trece peste multe stări sau obstacole, dacă facem bine, ne facem bine. Totodată, li se pare important să ne păstrăm încrederea în autorități și să ne dăm voie să simțim anumite stări sau emoții la intensitate maximă.

 

Conexiunea socială este esențială pentru supraviețuirea umană, iar auto-izolarea sau carantina nu sunt favorabile. Cu toții suntem încurajați să gândim creativ, iar Elena, Jessica, Iasmin și Arabela au venit cu ideea de a le fi alături copiilor mai mici din școală, dându-le sfaturi sau propunându-le activități. Cel mai important lucru pentru consolidarea relațiilor în această perioadă este comunicarea.

 

Restricțiile s-au „relaxat”, însă Vlad S., Amir și Andrei ne roagă să nu uităm că este foarte important să ne protejăm în continuare. Chiar dacă ne-a fost dor unii de alții, îmbrățisările sau întâlnirile în grupuri mari pot să mai aștepte.

 

 

 

Prof. Dirig. Larisa Boștinaru (Psiholog LRF)

*Idee preluată din cartea „Formula Fericirii”, de Stefan Klein

Gânduri pentru părinți și profesori

Era agitație, iar rutina asurzitoare era modul nostru de viață.

Umblam, plănuiam, primeam invitații la nuntă, cumpăram bilete early booking pentru Grecia sau Croația, stăteam ore în trafic, ne agitam pe Timișoarei, Maniu sau Leaota și așteptam vacanța de la catedră, elevi, părinți și profesori, deopotrivă. Planul de lecție de la început de an s-a schimbat dintr-odată.

A urmat virusul, pandemia, masca, spirtul, distanțarea socială. Scenariul s-a pus pe pauză. Era liniște, stând acasă, în siguranță. Ne-am bucurat inițial desenând cu cei mici curcubeul „Totul va fi bine!” Ni s-a părut interesant să ne apară lângă iconița de semnal sintagma stay safe. Știrile ne măreau pulsul și ușor-ușor am început să visăm urât, să avem atacuri de panică, să ne deranjeze cumplit că e nevoie de o declarație cu un motiv bine întemeiat să ieși din casă. Am ascultat cu sufletul la gură declarațiile conducătorilor noștri și număram zilele până pe 15 mai. O altă rutină, rutina de pandemie, liniștită dar asurzitoare în emoții și comportament!

A venit o ușoară relaxare însă cu toții am obosit!

Am obosit online și parcă am vrea să ne refugiem într-o vacanță!

Starea din această pandemie ne-a cernut la propriu și la figurat. Noi, ființele sociale am experimentat retragerea, izolarea și alte sentiment cu valențe pozitive sau negative.

Sper că am profitat de această perioadă și ne-am așezat gîndurile. Că am avut mai multă grijă de noi și de interesele noastre! O curățenie a gândurilor și a vieții proprii. Poate ne-am descoperit pasiuni pe care se așezase praful sau am reprioritizat ce vrem cu adevarat de la noi, de la familia noastră și de la ceilalți. Am descoperit că suntem creativi, că putem face o pâine, că putem să folosim alimente uitate din cămară, că putem să facem o lecție foarte bună și de acasă sau că avem super-puteri de părinți care sunt și angajați. Nu spun deloc că a fost ușor, însă AM PUTUT!

Unul dintre principiile școlii noastre, pe care îl voi folosi într-un mod plastic este RECICLAREA!

Vă las provocarea de a privi în voi și de a analiza ce gânduri, atitudini și comportamente putem recicla în aceasta perioadă? Ce iese mai mult la iveală? Ce lecții de viață am învățat?

Zilele trecute mi s-a facut dor de tratatele mele de psihologie din facultate.

Am simțit nevoia de un termomentru interior și m-am cufundat în tipologiile de personalitate. Am vrut să văd cum a determinat pandemia, felul meu de a fi.

Deși sunt multe tipologii, aș vrea să mă opresc și să vă povestesc despre două dintre ele, pe care le consider accesibile, cunoscute și pragmatice: personalitățile de tip A/B și tipologia lui Carl Jung.

Personalitatea de tip A. Persoanele aplecate către multitasking, competitive, foarte ambițioase, nu le place să piardă timpul, se simt nerăbdătoare sau iritate când sunt în întârziere sau când au de-a face cu situații în care termenele sunt depășite, petrec mult timp muncind, foarte concentrate pe obiective, stresate când întâlnesc provocări care le afectează succesul, puternic motivate, nerabdătoare, impulsive, hiper-energice, uneori se pot înfuria cu ușurință și dau dovadă de un comportament ostil, tind să fie autocritice dacă lasă ceva neterminat sau dacă nu au dat tot ce aveau mai bun spre îndeplinirea unui obiectiv.

Te-a definit și în pandemie acest tip de personalitate? Ai observat ceva schimbări? Ce ai putea adăuga la cele de mai sus dacă ți-ai așterne niște gânduri pe o hârtie?

Personalitatea de tip B. Teoretic sunt opusul personalității de tip A însă în realitate majoritatea persoanelor tind să împrumute trăsături din ambele tipuri. Aceste persoane tind să fie mai relaxate, au un nivel de stres mai scăzut, tind să petreacă mai mult timp reflectând asupra lucrurilor sau abordând o gândire filosofică, nu se simt la fel de grăbite când au de îndeplinit diferite sarcini, nu resimt un stres atât de mare dacă nu poate îndeplini tot ce și-au propus, tind să gestioneze mai bine momentele stresante-depun eforturi în mod constant și se bucură de realizările lor chiar și atunci când nu duc la final obiectivele (aceste persoane tind să îmbrățișeze cariere care pun accent pe creativitate: scriitor, terapeut, consilier, actor) și sunt mai tolerante decat cele de tip A.

Carl Jung, medic și psiholog elvețian, apropiat de S. Freud a analizat tipurile de personalitate din perspectiva psihanalizei și a delimitat patru tipuri primare de funcții psihologice, propunând două perechi dihotomice de funcții cognitive: raționale și iraționale.

Funcțiile raționale presupun gânduri, sentimente, acțiuni raționale, decizii și au două categorii de persoanalități: reflexiv (R) și afectiv (A).

Funcțiile iraționale (nonraționale) au două categorii de personalități: senzorial (S) și intuitiv (I). Funcțiile acestea colectează informații din mediul exterior prin percepție.

Câteva cuvinte despre fiecare:

Senzorial: au mai multă încredere în informațiile prezente, tangibile, dovezi și fapte

Intuitiv: se bazează pe informații mai abstracte și teoretice

Reflexiv: luarea deciziilor are loc întotdeauna pe un raționament, logică

Afectiv: din perspectiva sentimentelor, emoțiilor

Jung susține că aceste patru funcții sunt exprimate într-o formă introvertită fie într-una extrovertită, astfel că a definit două tipuri de caracter: introvert și extrovert.

Extroverții se concentrează pe lumea exterioară, sunt orientați către acțiuni concrete, măsurabile, își iau energia de la ceilalți oameni, preferă intracțiunile frecvente cu ceilalți.

Cum ai făcut față ca extrovert în pandemie? Ce ai descoperit despre tine și setting-ul tău mental? Cum e să fii un profesor extrovert în izolare? Să nu ai copiii fizic și să nu te încarci cu energia lor? Dar un părinte tot din această categorie? Ia-ți un timp și scrie câteva rânduri sau cel puțin dă-ți voi să te gândești.

Introverții se concentrează pe lumea interioară, pe gânduri, sunt orientați către concepte, teorii și idei, își au energia din timpul petrecut singuri, în liniște, preferă interacțiunea de calitate, mai rarefiată cu ceilalți.

 

Ești introvertit și ți-ai încarcat bateriile în pandemie? Cum te regăsești și ce ai învățat despre tine?

Îmi vine în minte un titlu de carte drag „Linișteee! Puterea introverților într-o lume asurzitoare”.

În această carte, Susan Cain are câteva concluzii pe care nu le-am uitat și de folos pentru toată lumea:

Nu-ți bate capul să socializezi cu toată lumea. Relațiile ne fac pe toți mai fericiți, inclusiv pe introvertiți, dar gândește-te la calitate nu la cantitate.

Secretul viețiii este să te pui în lumina potrivită: pentru unii, aceasta însemnă reflectoarele de pe Broadway, pentru alții-un birou la lumina lămpii.

Da-ți seama cu ce anume ești menit să contribui pe lumea asta și ai grijă să-ți împlinești menirea.

Respectă nevoia de socializare si propria nevoie de singurătate.

Petrece-ți timpul liber așa cum dorești, nu așa cum crezi că ar trebui s-o faci.

Extrovert sau introvert, în pandemie sau după încherea ei, dă-ți voie să îți ventilezi emoțiile și să le dai valoare!

Dă la o parte presiunea, drag profesor sau părinte! Oboseala acumulată în pandemie este una de natură psihică și de multe ori nu se reface dupa o noapte de odihnă! Copiii au o altă rutină și răspund alfel decât înainte.

Dacă ești părinte ai observat achiziții noi la copil, altele decât cele știute: poate repetă mai mult la instrument sau citește sau face mai mult sport. Ai grijă și de tine: grija pentru adult este resursă pentru copil!

Dacă ești profesor ai putut să îți stabilești un plan strategic pentru anul viitor, ai observat altfel elevii și ai descoperit informații utile despre copii. Ai grijă de tine: știi cel mai bine ce fucționează la tine pentru a te reface!

SĂ RĂMÂNEM SĂNATOȘI ÎN TRUP ȘI SUFLET!

Adina Idor, Psiholog LRF

Cred că știi acele cărți pline de imagini colorate și detaliate, la care copilul trebuie să privească atent ca să descopere micile simboluri ascunse. Pe o pagină care arată o pădure deasă, să spunem, copilul trebuie să găsească trei șoricei și o mică veveriță. Pentru copil asta este deseori la fel de distractiv pe cât erau pentru noi, părinții, mai demult, jocurile de-a v-ați ascunselea. Și nu-i așa că este adorabil atunci când îți arată triumfător că a reușit, că a rezolvat provocarea, căutându-ți privirea pentru a vă bucura împreună de reușită?

La o astfel de scenă am asistat zilele trecute și, în următoarea secundă, mi-am dat seama că zi de zi și noi, părinții, în relație cu copiii noștri, suntem ca în fața unor pagini de carte pline de păduri dese. La o privire rapidă nu vedem decât ceea ce este evident, când, de fapt, acolo, ascunse, dar tot în fața ochilor noștri, mai sunt multe alte detalii. Ne-am obișnuit așa de mult să vedem ceea ce este evident și parcă pierdem din atenție veverița și șoriceii.

Dacă îți lași privirea ațintită doar la ceea ce face copilul, la modul în care el se comportă, riști să pierzi legătura cu el! Nu-i așa că de mai multe ori până acum ți-ai spus că e cazul să faci ceva, să intervii și să-ți influențezi copilul în bine? Sigur ai vrut, și nu o singură dată, să se mai repete momentele când el s-a purtat bine și să poți șterge cu buretele, să rămână uitate pe vecie situațiile când copilul nu s-a comportat așa cum ți-ai dorit.

Poate și tu, ca mulți alți părinți, când ai văzut că regulile nu funcționează, că de recompense se plictisește, că ești în pană de idei cu privire la consecințe, te-ai gândit că trebuie să intervii mai în forță, mai tare, mai răspicat. Dar oare, te-ai uitat după șoricei? Ai găsit veverița?

Cu alte cuvinte, lasă deoparte evidentul, lasă ceea ce pare mare și este deseori copleșitor și mută-ți atenția de la comportamentul copilului, de la ceea ce te-ai tot obișnuit să vezi, la nevoile pe care le are copilul, care îl fac să se poarte într-un anumit fel. Este așa de important să începi să observi și să-ți traduci nevoile copilului!

Să ne gândim la un exemplu, sigur familiar: copilul vine spre tine cu lacrimi mari șiroind pe obraji și, printre sughițuri de plâns, îți arată ceva sau încearcă să îți spună ceva. Nu e prima oară când face asta și te irită astfel de comportamente, faptul că ai un copil care, una-două, vine la tine smiorcăindu-se de parcă cine știe ce i s-a întâmplat. Aceasta este pădurea, lucrurile pe care te-ai obișnuit să le vezi, dar mai e ceva în peisaj.

Oare ce este dincolo de lacrimi, ce nevoie este acolo și tu nu ai văzut-o până acum? Este oare posibil ca, de fapt, copilul tău să aibă nevoie să îl calmezi în frustrarea care l-a cuprins pentru că nu i-a ieșit jocul așa cum și-l dorise? Dacă e așa, atunci stai lângă el și urmărește-i strategia jocului. Poate că are nevoie să învețe una. Poate că, în mod greșit, crede că te poți bucura de joc doar dacă îl câștigi. Dacă e așa, tocmai ai găsit veverița și te ocupi de ea. Te bagi în jocul copilului și începi să predai verbal si non-verbal o alta filosofie a jocului, una în care amuzamentul, dezvoltarea unei strategii, faptul că ești alături de cineva drag, că poți învăța din joc și te poți bucura de succesul altora, sunt valorile adevărate.

Aceasta este provocarea oricărui părinte: să renunțe să se mai poticnească în ceea ce s-a obișnuit să vadă până acum și să zărească detaliile dincolo de pădure, să înțeleagă nevoile copilului, trăirile lui. E foarte adevărat că pădurea este deasă și parcă ocupă întreaga imagine, însă la o privire mai atentă, vom descoperi ceea ce contează cu adevărat.

Care este câștigul? Copilul se va simți cu adevărat iubit, important, prețuit, într-un cuvânt, fericit. Oare nu își doreste asta orice părinte?!

Irina Pîrvu, terapeut de familie și consilier Cercul Siguranței în România