Orice oră de matematică are frumusețea și limitarea ei. Interesant este să translatezi aspectul mediocru al orei, într-unul neașteptat: dintr-o lecție frumoasă, o piesă de artă; dintr-o situație imprevizibilă, o oportunitate; din clasă de elevi, clasă de diamante.

Nu fac referire neapărat la creșterea performanței, ci la încurajarea dezvoltării prin gândirea profundă și simplă a lucrurilor. După cum ne spunea un profesor în facultate, testul nostru, al profesorilor, stă într-un cuvânt: KISS = „Keep it short and simple!”

Elaborat vorbind, nicio idee nu provine dintr-o singură direcție, ci catedra de matematică își conturează ideile cu sclipiri din documentări, discuții și chiar brainstorming-uri. 

Să vă luminez prin câteva exemple: 

• La capitolul divizibilitate, sunt predate câteva criterii importante. Pentru a testa dacă elevii și-au însușit noțiunile teoretice, colega mea a pornit un joc la clasă, numărând în ordine crescătoare, însă fără a pronunța numerele care erau divizibile cu 5 sau cu 3. Dacă se începea de la 4, următorul participant al jocului trebuia sa tacă, următorul, la fel, următorul putea spune 7 și tot așa. 
• Un joc cu anagrame, descoperirea unor noțiuni învățate dintr-un amestesc de litere. Noțiunile pot fi puse și în engleza. Un scurt exemplu: I TAR GLEN, se poate scrie ca TRIANGLE sau VEGAN TIE ca NEGATIVE.
• Un miniproiect practic – ideea provine de la un test inițial puțin diferit și de la colega mea care mi-a împărtășit ca le-ar propune elevilor să meargă într-un centru comercial, unde cu acordul domnului/doamnei vânzătoare să-și formuleze cererea printr-un exercițiu de matematică. De exemplu: „Aș dori radical din 9 kg de portocale.” sau „Aș dori 2 la puterea 0 pachete de biscuiți.” (Proiectul a fost testat și este, pe lângă amuzant, foarte eficient în a-i pune pe elevi puțin în locul nostru.)
• Pentru o vizualizare mult mai bună a problemelor în vederea pregătirii Evaluării Naționale, au fost realizate de către elevi niște machete 3D după cerința și desenul problemei din subiecte. Curios este că unii dintre ei au și rezolvat problemele, chiar dacă nu aveau toate noțiunile necesare la momentul respectiv. Recunosc că am fost uimită de creativitatea elevilor! 
• Vorbind de geometrie, nu întotdeauna demonstrațiile teoremelor sunt cele mai dorite, însă există și alte moduri de a arata adevărul tăinuit în ele. De exemplu: o demonstrație a Teoremei lui Pitagora vizuală prin rearanjarea unor forme geometrice sau una practica (water-proof of Pythagoras theorem).

Deși sistemul românesc trasează, invizibil sau nu, anumite limitări în pregătirea gândirii sistematice a copiilor, noi, profesorii, suntem singurele variabile care au capacitatea de autocontrol în fața clasei. Având în vedere modelul finlandez și deschiderea față de predarea creativă, încercăm să ne formăm ghidați de conceptul „growth mindset”.

Raluca Dumitru

Profesor Matematică