Frumusețea și plăcerea pe care le-am simțit odată cu venirea copilului meu pe lume s-au transpus, în timp, în meseria pe care o practic de aproape 10 ani. Pentru că, fără implicare emoțională și fără să investești iubire, această meserie devine stearpă și nu creează continuitate în viața copiilor pe care trebuie să-i educăm. Comunicarea continuă cu parinții și implicarea lor în activitățile noastre reprezintă un alt factor de success.

Cunoașterea conținuturilor, creativitatea, naturalețea și iubirea, consecvența și încrederea oferite copiilor sunt o parte din ingredientele „succesului” meu.

Bucuria pe care o simt în fiecare dimineață la venirea la grădiniță a fiecărui copil, îmbrățișarea oferită și „pupicelul” de bun venit sunt primele ingrediente care mă motivează pentru ceea ce am de făcut. Bucuria mea este împartășită și de copii, iar asta îmi dă aripi să caut cât mai multe metode prin care să pătrund în sufletele copiilor și să-i provoc la învățare. Dar nu orice fel de învățare, pentru că nouă ne place să ne jucăm foarte mult! Așa că ei mă provoacă zilnic să caut puntea de legătură dintre joacă și învățare, iar rezultatele sunt vizibile.   

Petrecem mult timp în natură, căci unde altfel ai putea să vorbești mai real despre anotimpuri și caracteristicile lor.  Vizităm multe locuri care să ne facă să înțelegem mai bine lucrurile care ne înconjoara și copiii sunt provocați  foarte des să facă conexiuni între ceea ce învață și viața reală. Chiar și atunci când introducem noțiuni noi le implementăm facând legatura mereu cu lucrurile deja învățate. Facem des experimente și uneori copiii preiau rolul de profesor.

Dar, mai ales, sunt atentă la intervențiile lor din timpul activităților și nu ezit să schimb activitatea atunci când interesul lor devine mai mare într-o altă direcție decât cea aleasă inițial de mine. Și tocmai de aceea spun că este nevoie de o pregătire foarte bună pentru a reuși să fac față cu brio cerințelor copiilor. Mai ales că trăim vremuri în care accesul la informație al copiilor este total sprijinit de tehnologia secolului.

Poveștile sunt o parte importantă în activitățile noastre și îmi place să mă transpun în fiecare personaj, îmi place să povestesc „artistic”, pentru că asta face totul mai plăcut și le deschide o noua viziune lor, în joaca liberă.

Copiii sunt încurajați să încerce să facă cât mai multe lucruri singuri și sunt sprijiniți până la dobândirea încrederii de sine. Lucrez mult pentru a păstra și dezvolta empatia și încurajez copiii să fie înțelegători și să-și asume faptele, pentru a le întări caracterul și pentru a le fi mai ușor să se descurce în orice mediu.

Mă regăsesc total în ceea ce fac și, deși este greu și uneori obositor, nu mă văd făcând altceva! Ofer și primesc zilnic afecțiune și încredere! Și știu că am un loc în sufletele lor așa cum și ei au un loc în sufletul meu, iar asta îmi este de ajuns!

Mihaela Teodorescu

Profesor Învățământ Preșcolar